joi, 6 octombrie 2016

Tabieturi cu măsură



M. este de profesie subinginer. De locuit, locuiește în orașul T. , dar de aproape 10 ani face naveta în orășelul J. Când cu microbuzul, când cu trenul . Cel mai mult cu trenul. Dar nu din obișnuință …  nuuu ! … lui chiar îi place mai mult cu trenul. Să vă explic de ce . Tabieturi.  În fiecare dimineață  se trezește la 5.40. La ora 6.30 are trenul personal, care-l duce în orășelul J. M. stă la cinci minute de gară. Nu e un fandosit, așa că la 5.55 el e deja îmbrăcat și iese pe ușă. Programul său este foarte strict și nu se abate nici măcar un minut de la el. La ora 6.00 îl găsești la bufetul gării. Cafeaua de dimineață. Trebuie să vă spun că subinginerul M. este divorțat. Nevasta l-a părăsit, în parte și pentru programul său infernal de navetist. Așa că dimineața nu are pe cineva lângă el, care să-i facă cafeaua. Și lui îi place cafeaua cu rom. Întotdeauna la bufetul gării din T. cumpără o cafea și 250 ml de rom . La ora 6.20 se urcă în tren.  Iar în tren are întotdeauna la el o votcă Polar . 250 ml. E suficient . Până la J. trenul face cam 20-25 de minute, astfel că,  aproape întotdeauna,  la ora 7.00 îl găsești la birtul  ” Cetățene, intră și arde o votcă ” , care e chiar lângă gara din J. . Cinci minute de mers pe jos. La pas. Aici, după cum îi spune și numele locației, arde încă 250 ml. Asta e măsura lui. 250 ml. Tot de votcă, bineînțeles ! E mult ? E puțin ? Nu se cade să judecăm noi aici  și acum. Trebuie totuși să recunoaștem că iarna, mai ales când e foarte frig, mai ia din când în cînd și un litru de vin fiert. Dar numai iarna . Pentru încălzire ! De aici, la 7.30 ia un microbuz local, care-l duce aproape de mica uzină, unde lucrează. Pe microbuz nu bea niciodată . V-am spus : tabieturi ! La ora 8.00 , pe ceas, domnul M. își începe lucrul. La ora 16.00 fix,  îl termină . Pe drumul de întoarcere … Cronometru, nu alta ! Ia microbuzul înapoi, spre gara din J. la 16.15, astfel încât la 16. 30 arde, după cum v-am mai spus 250 ml de votcă. Ora 17.00 se suie în tren, unde … v-ați prins ! … o altă votcă Polar, măsura lui … 250 ml. 17. 25 orașul T. . 17. 30 la birt . Dar de data asta fără cafea … doar rom. Cât ? Bineînțeles ! Tot măsura lui : 250 ml !  Ora 17.55 intră în casă. 18.00 fix … ce mai contează  …? Nu v-am spus ? Cronometru, nu alta !

Se spune că locuitorii din vechiul Konigsberg, orășelul din fosta Prusie Orientală, actualmente Kaliningrad, își potriveau ceasurile după orele la care se plimba Kant, celebrul lor concetățean. Eu aș spune fără să ezit, că acest lucru ar putea să-l facă atât  locuitorii din orașul T, cât și cei din orășelul J. Dar nu după Kant, ci după domnul M.. Pentru că așa cum ați sesizat deja,  programul domnului M. este imbatabil sub acest aspect . Ca un ceas elvețian, dacă e bine uns. Noi românii ne dăm unul altuia, întotdeauna, ca exemplu , disciplina prusacă. Ei,  bine ! Eu vă spun, nu cunosc un român mai ordonat în ceea ce face, ca domnul M., și asta în ciuda programului său infernal de navetist.  Zău, așa ! Deci, se poate ! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu