miercuri, 14 ianuarie 2015

Să dăm la pește

Să dăm la pește

Balta nu era mare. Dar nici mică. Potrivită. Stuf era. Nu mult. Tot așa. Potrivit. Din când în când câte o salcie plângătoare. Vremea era în schimbare și ea. Nu foarte frig. Dar nici cald. Era  ... potrivit. Adică, plăcut ! Numai bine de dat la pește. Broaște erau și ele destule. Orăcăiau ... oac-oac-oac ! Multe broaște. Vânt puțin. O după amiază ...
Pe mal el dădea la pește. Făcea bobițe de mămăligă. Le arunca. Iar făcea bobițe de mămăligă. Iar le arunca. Era perfect. Cred că trecuse jumătate de oră de când făcea treaba asta. Peștii nu au ceas. Se pare că nici timp. Nici el nu avea ceas. Avea doar o mămăligă mare. Trecuse de fapt ...  timp ... preț de o mână bună de mămăligă ?! Ciudat e omul. Și tâmpit. Ar putea să măsoare timpul raportându-se ca un descreierat la mămăligă și dieta peștilor. Numai că el nu o făcea. El numai dădea la pește. O bobiță de mămăligă ... două bobițe ... trei ...
- Bună ziua ! Venise altul.
- Bună ziua ! zise el.
- E vreme bună !
- E ... zise el.
- Dați la pește, nu ?
- Eee ... Dau ... Matale ?
- E vreme bună și-am zis să dau și eu la pește. Scoase undița. Puse un scăunel cu pânză tare. Se așeză pe el. Rucsacul tot lângă el. Borcanul cu râme.
- Da ... dai așa ... la pește ... fără undiță ?
- Păi cum ?!
- Cu undița! Puse o râmă în cârlig și zvîrrrrr ... în baltă !
- Și tu dai așa  ... la pește ?
- Păi, nu ?
- Păi, tu ... așa  ... prinzi ...
- Aaa, făcu celălalt. Da ... eu prind !
- Păi ... eu dau și tu prinzi ? întrebă el.
- Se poate ... da la pește și așa, nu ?
- Și ce faci cu ei ?
- Îi mănânc.
- Adică ... eu îi hrănesc și tu ... îi mănânci ?
- Păi ... nu ?!
- Nu e bine !
- De ce nu e bine !
- Păi, peștii sunt vii.
- Sigur ... vii ! Păi, cum !
- Și dacă nu pot vorbi, trebuie să-i mâncăm ? Dacă nu pot vorbi, nu înseamnă că îi poți mânca. Ei comunică între ei.
- Ești sigur ?
- Mă rog ... sigur comunică. Telepat.
- Telepat ?
- Telepat. Prin unde.
- Aha ... unde ... Da, sigur, sigur prin ... unde ...
- Telepat. Deci n-ar trebui să-i mănânci. Poți da la pește dacă vrei ... da nu-i mănânci.
- Nu-i mănânc. Uite unul ! Trase undița.
- E bun ?
- E ... Potrivit ...
Zvîrrrr ... Aruncă din nou undița.
- Toate animalele și păsările și peștii comunică telepat. Numai omul vorbește.
- Sigur ... vorbește ...
El mai făcu o bobiță de mămăligă. Și încă una ...
- Dacă ar veni de exemplu un extraterestru ... zise el.
- Aaa ...îhîm ... extraterestru, da, extraterestru ...
- Telepat .
- Sigur ... telepat.
- Ar comunica cu animalele, cu păsările ...
-  Cu peștii ...
- Vezi ! Cu omul, nu !
- Nu ...
- El nu e telepat.
- Nu e ! Sigur ... nu e ...
- Deci ...
- Deci ... ?
- Omul va ieși prost din chestia asta.
- Prost ?!
- Prost ! Extraterestru nu va da la pești, la animale, la ... la , nu, dar la om , da !
- Ferească Dumnezeu !
- Ferească să nu dea de gust la om extraterestrul ! Deci ...
- O să-i arătăm că suntem inteligenți.
- Povești ! Va da la om !
- Scriem formule ... desenăm  ... geometrie ...
- Vax ! Mâzgăleli ! Va da la om ! Nu ești telepat ca el , iese prost ! Te prind.
- Nu mai vorbi așa ... Mă sperii ! Uite încă unul !
- Tu ham-ham, miau-miau, pe lângă el și el haț !
- Haț ! Fi-r-ar mama dracului de extraterestru !
- E bun peștele ?
- Potrivit !
- Ei, așa o să zică și despre noi.
- Cum ? Cum o să zică ?
- Potrivit !
- Mda ... Eu mă duc pe partea cealaltă a bălții. Nu te superi , nu ?
- De ce ?
- Poate am mai mult noroc. Pe aici văz că ... numa potriviți.
- Ai grijă ... telepații sunt singurii care vor scăpa !
- Sigur ! Sigur ! La revedere !
- E bine și așa ! mai zise el.
Celălalt strânse scaunul cu pânză tare, băgă borcanul cu râme în rucsac, luă undița și plecă.
- Numa bine !
- Bine ! Bine ...
Vremea era în schimbare și ea. Nu încă foarte frig. Dar nici cald. Era  ... potrivit. Adică, plăcut ! Numai bine de dat la pește. Broaște  ... cum v-am zis ! erau destule. Orăcăiau ... oac-oac-oac ! Multe broaște. Vânt puțin. O după amiază ... Pe mal el dădea la pește.
De n-ar mai veni altul, zise el. O grămadă de nebuni pe balta asta. Așa, ar fi chiar nasol de dat la pește. Ce chestie ... Cam ieșise e drept din starea aceea de început,  dar ... puțin câte puțin ... Făcea din nou bobițe de mămăligă. Le arunca. Iar făcea bobițe de mămăligă. Iar le arunca. Era iar perfect. Broaștele orăcăiau ... Oac-oac-oac ! Ce vreți ? Omul dădea la pește !









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu