miercuri, 12 noiembrie 2014

Dela Dorel scrie către văru Costel, căutând un cretin

Dragă Costele,

Sunt eu. Da. Dorel. Dela Dorel. Văru tău ? Ai ghicit ! Costele, mi-e dor de tine. E plină lumea de deștepți. Care mai de care mai jmecher. Vreau să mai văd și eu și să aud un cretin. Un cretin ! Că nu mai găsești un cretin nicăieri. De aia îți scriu și mi-e dor de tine, că nu mai pot. Altă dată era prostul satului, dar acum e toți la oraș. Orașul ne-a înghițit pe toți proștii care mai eram. Înțelegi ? Hai, că nu e greu. Sau e greu ? Uite, de asta îmi place să vorbesc cu tine. Fiindcă mă contrazici. Îmi dai idei. Mă pui pe gânduri. Eu vreau progres, nu consens. Cu cretinii e toți la fel. Diferit. Tu zici una. Ei înțeleg altele. Tu le vorbești la ei pe limbajul lor, și ei nu înțeleg nimic. Adică, pe dos ! Înțelegi ? Asta îmi place la tine. Că nu înțelegi. Și caut explicații și nu găsesc. Și iar caut. Și iar nu găsesc. Până la urmă tu îmi dai soluția. Că e totul degeaba ! De fapt, proștii, deși există, nu există ! Pentru că nu înțeleg, că nu există. Dar există ! Ca și cum ar exista ! Înțelegi ? Știam eu. Imbatabil răspunsul tău. Se vede că nu ești cretin. Ai înțeles tot ce ți-am explicat eu. Și eu explic ca la proști, ca să poată înțelege și ei. Înțelegi ? Mă bucur ! Știam eu. Am vorbit la alții mai proști ca tine și n-au înțeles. De aceea ți-am scris ție. Poate găsești un cretin cu care să pot discuta și eu. Nu că m-aș plictisi cu tine. Nu ! Pentru alternanță și culoare. Mai bem ceva. Mai vorbim. Iar mai bem ceva. Iar mai vorbim. De una , de alta. De femei, adică. De una, de alta ... Pricepi, că doar ești bărbat. Nouă, bărbaților, doar să nu fii cretin, să nu-ți placă să vorbești de una , de alta. Și la urmă și un pic de politică. Chiar, tu mai votezi ? Încă ? Ești tare. Nici eu ! Votul tău să fie egal cu al meu, mai înțeleg, dar al meu cu al tău, n-aș crede. Nu te supăra, da ăsta-i adevărul. Suntem diferiți. Și pe urmă am fost de acord amândoi că nu e cușer ca votul unuia deștept să fie egal cu al unui cretin. Și cretinii, deși stau ascunși - ți-am zis că ne-a înghițit orașul – suntem mulți. Deși părem puțini, fiindcă nu ne găsesc, deși dacă stau bine și mă gândesc, nu prea ne caută nimeni, cel puțin pe mine, și e păcat, fiindcă suntem mulți, dar deghizați în deștepți. De aia eu nu dau de ei și ei de mine. Înțelegi acuma de ce te am aproape numai pe tine ? Hai să vii pe la mine să bem ceva ! Ce altceva am mai putea face ? Mai avem noi ce să facem ceva ? E degeaba totul ! Avem o singură viață. Și ei ne-o iau de cretini și nimeni nu-i contrazice. Pentru că e pe degeaba. Aș vrea să fim cu adevărat proști, fiindcă cu proștii nu e bine să te pui. Mai bine prost, decât cretin, nu ? Cretinul, totuși, e mai prost ca prostul, fiindcă e și emotiv. Plânge ușor. Râde ca un cretin. E voios, când ar trebui să nu trebuiască. Beau mult. Vorbesc de una, de alta. Și ca să fie prostia mai mare, votează la fel ca toți deștepții. Cu ștampila ! Nu există ștampilă de prost și ștampilă de deștept. E la fel toate. Oare de ce ? Nu știu de unde îmi vin ideile astea. E aiurea să-ți vină idei. Se umple capul de idei. Se amestecă și se turbă. Și n-ai coș de gunoi să dai empty . Și ele se adună, se adună, până când ți-am zis, se umple capul și nu mai e loc. Și atunci nu mai vine nici o idee, că nu mai ai unde să o arunci. Și devii cretin. Un sentimental fără idei. Care bea mult. Vorbește de una, de alta ... despre femei, adică ... și ... Costele, ce să-ți mai spun, că am rămas fără idei. Hai, mai bine să vii să mai bem ceva, să vorbim de una, de alta ... Știi tu. Despre femei. Nu ca acum. Ca atunci când eram tineri și deștepți. Nu plini de idei. Vino ! Nu vreau să-mi pierd vremea cu unul mai prost ca tine.

Cu drag și cu voie bună, al tău Dela Dorel, văru tău neînțeles.


P.S. Ai înțeles de ce te-am chemat ?