duminică, 7 septembrie 2014

Septembrie, 2014, File de jurnal, 6.

Septembrie, 2014, File de jurnal, 6.

         Vă voi oferi o cheie. O cheie ca un glob de cristal magic prin care să priviți lumea și să o vedeți, poate, mai altfel. Când eram copil citeam în poveștile din 1001 de nopți despre înțelepți care își puneau toată cunoașterea într-un mesaj atât de scurt, încât putea fi scris cu vârful unui ac în colțul ochiului. Atunci nu înțelegeam. Mi se părea un lucru imposibil de realizat. Era doar o simplă poveste. Acum știu că se poate. Câteva cuvinte-cheie pot avea puterea să schimbe complet perspectiva ta asupra vieții. Pot chiar să desfacă nodul gordian al lumii tale. Nu să-l taie ! Nu cu forța poți obține această lume, care e chiar tu , ci cu înțelepciune. 

 Ce este femeia ? Ce e cu principiul feminin  ? Într-un sens ezoteric . De ce totul pe lumea asta a dorit să o stăpânească ? Să o înjosească. Să o ascundă. Să o piardă. Să o dorească. De ce prin ea a intrat păcatul în lume ? De ce să fie ea unealta satanei ? Cum e posibil și de ce ?

Pentru că femeia e lacătul acestei lumi și al tuturor lumilor.  Pentru că prin Ea se va naște Androginul- Eul Suprem- Oul primordial- Noul Adam- ... -  Ființa . De ce Făt Frumos trebuie să o elibereze pe Ileana Cosânzeana ? De ce zmeul o fură ? De ce ea este răpită tot timpul de un personaj negativ ? De ce trebuie eliberată ? De ce Orfeu trebuie să coboare în infern pentru Euridice ? De ce Faust și Margareta ? De ce Eva a mușcat prima mărul ? E un mesaj arhetipal foarte vechi. Cred ...

Pământ ... Negru ... Mamă ... Fecioară ...

Soarele a fost tot timpul asimilat masculinului. Soarele este cel care dă lumină peste ... ?  Peste Pământ ... ?! Da ! Lumina lui o îmbrățișează. Terra. Mama. Geea. Nu suntem noi, copiii acestei planete ? Nu este ea cea care ne dăruiește totul, tăcută și fără să ceară nimic, așa cum și soarele-tată își oferă lumina ? Nu este  ea cea care își oferă trupul, nou de fiecare dată ? Tot ce crește și este viu se datorează luminii Soarelui și cărnii Pământului. Da ! Ea este pururea Fecioară și Mamă. Și se însoțește cu Soarele.   Foc și pământ.

" Pajiștea de iarbă verde ne este al nostru pat. " ( Cântarea Cântărilor, 1, 15 ).

Pământul ... Fecioara neagră ... Însămânțăm grîul în fiecare an și Ea e aici, lângă noi, copiii ei nerecunoscători. Mereu curată. Bobul de grâu cu cele două jumătăți ale sale, feminin și masculin, reprezintă omul, iar foița care-l înconjoară, lumea, Maya, Ego-ul. El trebuie să se jertfească, să moară, pentru ca pământul să-l primească și căldura soarelui să-l îmbrățișeze întru germinare. Să dea naștere Ființei ce se va înălța apoi către lumină. Spicul de grâu. Cu rădăcinile în pământ și cu sufletul la lumină. Omul purtând chipul Lui Hristos. 

" După cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ pentru ca să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi, întru nestricăciune ", spune Apostolul Pavel.
Și încă :  "Adevarat, adevarat vă zic vouă, că dacă grăuntele de grîu când cade în pământ nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri aduce multă roadă ". (Ioan, 12, 23-25)

Dar cum este oare atingerea Soarelui în îmbrățișarea lui cu  Pământul ? Cum este atingerea Luminii ? Nu e nașterea imaculată a grâului, nașterea Lui Hristos ?

Madona Neagră de la Czestochowa. Hodigitria – Călăuzitoarea. În care Maica Domnului îl ține pe Hristos arătând către El, precum o călăuză spre Dumnezeu și spre mântuire. Septuaginta: " Melaina eimi kai kale" sau "Nigra sum sed formosa " ...  " Neagră sînt dar/și frumoasă " . Și cântă în continuare Cântarea Cântărilor  : " Nu vă uitați că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. "  ( Cântarea Cântărilor, 1, 4-5 ). Fecioara Neagră din Languedoc, Franța. Mesaj subliminal ... mesaj din subconștient ... mesaj al Sinelui, căci arta adevărată nu se face decât prin revelarea Sinelui  .

Împărăteasa Sudului. Pământul este, în sens ezoteric, Regina din Saba, cea cu pielea negricioasă, care vine să asculte înțelepciunea lui Solomon. Templul lui Solomon nu este altceva decât Omul, fiu al Lui Dumnezeu,  născut în Duh ! Iar din acest templu, partea feminină e trupul, cel destinat să poarte Duhul.

Trup, care apoi, într-un plan mai subtil, devine inimă. Și ea este cea care ascultă de înțelepciunea cuvântului Domnului.


Trup ... Inimă ...  ( va urma )



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu