sâmbătă, 23 august 2014

August, 2014, File de jurnal, 2.

August, 2014, File de jurnal, 2.

Există un animal. Un monstru. E vechi. La fel de vechi ca și lumea. E omul urât, ticălos, vulgar, cinic, scârbos, crud, mizerabil, putred, criminal ...  De ce vă mai spun ? Îl știți ! Și vă întrebați de unde vine. Dacă e genetic, dacă ... A fost și el copil ? Sigur că a fost. A avut părinți ? Care părinți ? Toți suntem părinții lui.
CE LUME I-AM OFERIT ?
Știința știe ... Iubirea de mamă crește numărul sinapselor, mielinizează ... Primul an de viață ... creierul își dublează dimensiunile ... Corpul calos ... Conexiuni, conexiuni, conexiuni ... sub mâini ocrotitoare, protecție, somn liniștit, căldura sânului, o voce cântă, o voce vorbește ... le cunoaște pe amândouă ... Corpul calos ... Din nou ! Ce e ? Un arc de substanță albă și nobilă ... se întinde anterior, de la lobul frontal până la lobul occipital, unind cele două emisfere. Rolul său va fi de a favoriza schimbul de informații dintre ele. Lipsește la păsări, reptile, amfibieni, pești și chiar la mamiferele inferioare. Pentru functiile neurologice maturarea emisferelor se încheie în jurul vârstei de 10 ani, iar pentru funcțiile psihice în jurul vârstei de 14 - 16 ani. Echilibru ... emisferul drept și cel stâng. Rațiune și simțire ... Un om se va naște din cel deja născut. Cum va fi ? 
Mama sa e plecată. Tatăl e violent. A băut. Se aud zgomote. Nu sunt dulci. Cuvintele vibrează. Frică. Inhibiție. Hormoni de stress. Frații săi mai mari plâng. Acum se aud țipete. Nu știe ce se întâmplă. Teroare. Acum plânge și el. Frică, frică, frică ... alte conexiuni, alți neurotransmițători ... Vine mama. Îl ia în brațe. Îl zguduie. Țipă . Pericol ! E în pericol !
... Au trecut anii. E băiat mare. Nu este cel mai inteligent. Acum are nevoie de bani. Cotrobăie prin casă. Zvârle niște hârtii inutile. Scoate un sertar cu totul. În sfârșit găsește ceva. A plecat. Mama sa s-a trezit. Vede dezordine. Tatăl apare și el de undeva. Acum e mai bătrân. Dar a băut și aseară. Banii nu mai sunt. Seara târziu, în aerul din casă plutește un iz de sălbăticie și teroare. Flăcăul s-a întors. E și el beat și supărat. Îi trebuie o femeie. Acum . Acum ! Maică-sa îl zguduie. Undeva, în subconștient, există o memorie. Câteva circuite ... Teroare ! Frică ? Acum e mare. E adult. O violează pe maică-sa. Apare tatăl. Și urletele astea le știe. Îl omoară acolo , în locul unde s-a născut. Se trezește din furie. Nu a vrut asta ... Sau a vrut ? E tehui de cap. Nu are nici un viitor. Ba da. E un pom în grădină. Nu e pomul cunoașterii binelui și nici al răului. Cu atât mai puțin al vieții. În iarba înaltă zdrobește fără măcar să știe capul unui mic șarpe de casă. Nu își scoate ochii cu o agrafă. Ar putea ... Dar de ce să o facă ? E deja orb. Nu vede nimic din jurul său. Cerul. Cocorii. Copacii. Se spânzură ... Nu ! Renunță în ultimul moment. Nu mai vrea. Acum vrea un copil. Vrea să fie și el părinte ... viața ... viața ... trebuie să continue ... Nu-i așa, Oedip ?
Omul se schimbă și odată cu el și chipul lumii. Ceea ce e în jurul nostru, reflectă ce au fost părinții noștri. Ceea ce vom construi noi, va rămâne mărturie despre noi pentru urmașii noștri. Cicatricile se adună, dar chipul lui Dumnezeu, lumea, are resursele ei tainice. „ Trebuie să devenim înțelepți împreună, alminteri totu-i inutil și iluzoriu. ... Orice soluție pentru relele lumii trebuie să cuprindă întreaga lume.  ” Henry Miller, Înțelepciunea inimii.
Drumul omului nu e un drum liniar, drept, sub sabia unui timp paralel cu el, timp paralel și indiferent, care vine de nicăieri în conștiința noastră și se termină brusc într-o groapă. E un drum-spirală, spre centru, spre interior, spre nesfârșitul-început. Unii aleg drumul invers. Spre periferie, spre nesfârșit, deșirându-se până la neființă, sau până la marginile unui univers crezut imposibil, unde dăm peste aceeași Ființă. Căci spirala ... ea ... ne aduce înapoi, acasă. L’Éternel retour ... „ Întoarceți-vă către Mine ! ” ( Zaharia, 1,3 )


Lumea pe care le-o oferim copiilor noștri îi va face pe aceștia să fie ceea ce sunt. Ca în vorba înțeleaptă a lui Pindar, maxima mult iubită de Nietzsche : „     Devino ceea ce ești ! ” 

Eterna reîntoarcere

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu