marți, 26 august 2014

August, 2014, File de jurnal, 3.

August, 2014, File de jurnal, 3.

          Ateismul va fi groapa umanității. Credința într-o singură viață și nu în eternitate va fi mai ales sursa unei distracții” generale. Toată lumea va dori să-și trăiască unica viață. Un savoir vivre însă, desfigurat de libertinaj, nu de libertate. Ce diferențiază libertinajul de libertate ? Morala. Totul va fi permis. Dostoievski,  Frații Karamazov. „ Dacă Dumnezeu nu există, înseamnă ca totul este permis şi dacă totul este permis, înseamnă că suntem pierduţi. ” Un party planetar va epuiza toate resursele rasei umane . Vom dori totul ! Après nous, le déluge ! Cine va mai dori să fie moral ? De ce am fi ? „ Dacă morții nu înviază, să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri. ” ( 1,Corinteni,15,32 ). Ultimul dezmăț al umanității nu va mai avea nevoie de un praznic. Defunctul nu va fi plâns de nimeni. Când vom alege musca, în detrimentul albinei, vom accepta și raiul ei : balega. Vom asista la un pământ devastat de o aparentă realitate. Omul ei va striga mincinos : Timp ! Viață am. Timp nu am ! Timp, dați-mi ! Nu ! Categoric, nu ! Libertatea nu înseamnă niciodată dezmăț.

          Un exercițiu de imaginație. Luăm doi oameni și îi supunem unei aceeași mari dezamăgiri. Unul va iubi și mai mult, celălalt va deveni cinic.

          Când vei putea fi fericit neavând nimic, atunci vei fi pregătit să primești totul.  „ Dacă veți deschide pumnul, veți primi totul . ” Citat din Dogen.

Un alt exercițiu. Un posibil model matematic al drumului spre mântuire. 0, ∞,1. Starea de zero. Aceasta trebuie să fie momentul premergător primirii luminii taborice, simbol al cunoașterii mistice a Lui Dumnezeu. Trebuie să te scazi până când nu mai ai nimic ? Să lași tot pe drumul spre Hristos ? Să renunți la lumea care te face un număr finit ? Tot n-ar fi de ajuns ... fără iubire. Starea de Zero nu ne aparține nouă, numere finite, căci " Nu este drept niciunul. " ( Romani, 3,10 ) . De la Sf. Augustin : „Mărginitul nu-L poate cuprinde pe Cel Nemărginit. Mărginitul, ca număr finit. Și atunci cum ? Cuuum ? Numai prin și în Duh ... " Cel pe care Tatăl l-a trimis în inimile noastre, Duhul Fiului său" (Galateni 4, 6) ...  putem primi pe Hristos - Dumnezeu. Și apoi ... ? Da ! Iubirea Lui Hristos  e cheia mântuirii.  Doar prin mila Sa, harul Duhului și dragostea din inima noastră se poate șterge tot păcatul. " " Dezbrăcați-l de veșmintele cele murdare ! "  Și i-a zis lui : " Iată ți-am iertat fărădelegile și te-am îmbrăcat cu veșmânt de prăznuire. " " ( Zaharia, 3,4 ). Dar trebuie să fim flacără a iubirii, când El ne cercetează inima. Zero. 0.  Nu mai pendulezi între minus și plus. Strigătul Sfântului Ioan al Crucii de pe muntele Carmel : Nada, nada, nada … ! Nimic. Și Totul ! ∞. Totul, sub harul iubirii. Doar așa te poate cuprinde Hristos, infinitul-lumină. Prin iubire ... și dintr-odată ! " M-am răstignit împreună cu Hristos ... " ( Galateni 2,20 ) ... căci iubindu-L, ne ridicăm la El, fiindcă  " ... iubirea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. " ( 1, Ioan 4, 7-8 ) Ce îmbrățișare minunată ! Minunată cu adevărat de la minune, căci e o minune ca trupul să fie făcut părtaș la nașterea Ființei. 1. Altfel de 1. Cuantic. Centrul aflat pretutindeni, în același timp, nemaiavând periferie, fiind și zero, și infinit. Nașterea în Duh.  " De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos este Cel ce trăiește întru mine. "  ( Galateni, 2,20 ) . Începutul și sfârșitul devin una. 0=∞=1. Ouroboros. Zero-Desăvârșirea, spre a primi Totul; Infinitul-Iubire, dăruind Totul; fiind în 1.

Și iar ... și iar ... cel ce primește, devine cel care dăruie, cel care dăruie devine cel care primește ... nunta ... dansul divin ... Nu mai e nimic de adăugat, nimic de scăzut.
Recapitulez ... Desăvârșirea, momentul 0, cel al iertării; iubirea, momentul ∞ sau Momentul Lui Hristos- Dumnezeu; mântuirea, momentul 1, al nașterii Ființei. Toate dintr-odată ... îmbrățișându-se, amestecându-se ... Pacea lui Hristos .

Dar ce greu ... Iertarea, iertarea, iertarea  ! Iubirea, iubirea, iubirea !
"  Fericiți cei ce spală veșmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieții ... " ( Apocalipsa, 22, 14 ).

 Asta e moartea vie, cea care naște. Zidirea în Duh a templului.  Noul Ierusalim ... 1+1+1+1 + ... +1= 1.

„ Nu prin putere, nici prin tărie, ci Prin Duhul Meu ... ”  ( Zaharia, 4:6 )
Închei cu Sf. Ioan al Crucii, Cántico espiritual. Partea a treia și ultima.

          VĂPAIA VIE A IUBIRII

Cîntecele sufletului aflat
în intimă comunicare şi unire
cu iubirea lui Dumnezeu


1
O, văpaie de iubire
vie, ce duios răneşti
străfundul miez al sufletului meu,
de-acum fără şovăire,
isprăveşte, de voieşti,
şi rupe vălul, să te gust mereu! [XXIV]

2
O, tămadă arzătoare! [XXV]
O, blagoslovită rană!
O, mînă care blînd le mîngîi toate,
veşniciei ştiutoare
şi păcatului dojană,
prin tine moartea viaţă se socoate!

3
O, voi, sfeşnice aprinse
sub a căror strălucire
ale simţirii grote fioroase,
ce zăceau în beznă-ncinse,
căpătară-nvrednicire
spre cel iubit să ardă radioase!

4
Cît de blîndă şi duioasă
pe-al meu sîn îţi e hodina,
ca-ntr-un lăcaş ascuns de sihăstrie;
cu mireasma-i glorioasă,
răsuflarea ta, divina,
ce gíngaş dor îmi iscă-n suflet mie!


(  În româneşte de Anca CRIVĂŢ şi Răzvan CODRESCU )


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu