miercuri, 20 august 2014

August, 2014, File de jurnal, 1.

August, 2014, File de jurnal, 1.

Dacă vrei să găsești răspunsuri, caută-le în oamenii și cărțile care nasc întrebări.
Pe calea cunoașterii liniștea nu e un semn bun pentru începuturi. Ea aparține mai degrabă sfârșiturilor de drum. E nevoie de ardere pentru a-ți aprinde focul interior, care-ți va lumina calea.

O mostră de înțelepciune din sec.XVII . Europa, Franța. Citindu-l pe Blaise Pascal în Cugetări :
Cel care o să descopere secretul bucuriei în bine, fără să fie tulburat de răul opus, și-a atins ținta. Este mișcarea perpetuă.

Cât de aproape de Zen e această cugetare ?
„ Dacă vrei să obții adevărul fără înconjur, nu te preocupa de bine și rău . Conflictul dintre bine și rău este boala minții . ”
Seng Can – Xiu Xin Ming , citat de Alan Watts în Calea Zen

Și încă :
        „ Nu suntem satisfăcuți de prezent. Considerăm că viitorul vine prea încet, ca și cum asta i-ar grăbi sosirea ; sau ne amintim trecutul, pentru a-i împiedica trecerea prea grăbită. Atât suntem de imprudenți, încât rătăcim în timpuri care nu ne aparțin și nu ne gândim la singurul timp care ne aparține ; și atât de leneși suntem, încât visăm la acele timpuri care au trecut și necugetați îl trecem cu vederea pe singurul care există cu adevărat. Căci prezentul este în general dureros pentru noi. Îl ascundem vederii, deoarece ne tulbură ; dar dacă este încântător pentru noi, regretăm că-l vedem trecând. Încercăm să-l păstrăm pentru viitor și ne gândim să aranjăm lucrurile care nu ne stau în putință, pentru un timp pe care nu avem nici o siguranță că vom ajunge să-l trăim.
         Fiecare om să-și cântărească gândurile și le va găsi pe toate ocupate pe toate  cu trecutul și viitorul. Aproape că niciodată nu ne gândim la prezent ; și chiar dacă ne gânduim la el, o facem numai pentru a lua lumină din el și a aranja viitorul. Prezentul nu este niciodată scopul nostru. Trecutul și prezentul sunt mijloacele noastre ; numai viitorul este scopul nostru. Așa că nu trăim niciodată, ci sperăm să trăim ; și cum tot timpul ne pregătim să fim fericiți, este imposibil să fim vreodată.  ( Blaise Pascal )

Este același ” aici și acum” al înțelepciunii orientale, la fel ca și anticul nostru  „Carpe diem ! ”

Adevărul ...  O invitație. Din nou Pascal : „ Trebuie să te cunoști. Dacă aceasta nu-ți slujește să descoperi adevărul, cel puțin îți slujește ca regulă de viață și nu există altceva mai bun de asta.  

Adevărul e unul singur și e în noi, iar ca să-l descoperi trebuie să privești în abisul din tine. Dar avem curaj ? Bănuiala omului e născătoare de frici și anxietăți. Știm că abisul are iz de moarte. Nu ne e frică doar de el, ci mai ales de ceea ce am putea găsi în el. Toate sunt acolo. Dar și desăvârșirea. Pascal : „ Ne repezim fără grijă către abis, după ce am pus ceva în fața noastră ca să ne împiedicăm să-l vedem.  

Un răspuns, arc peste timp ... Nietzsche. „ Omul e doar o funie, întinsă între bestie și Supraom – o funie peste un abis. ( Așa grăit-a Zarathustra ) sau din Dincolo de bine și de rău : „ Cel care se luptă cu monștrii, să ia aminte, să nu devină el însuși un monstru. Iar de privești îndelung abisul, află că și abisul îți scrutează     străfundul sufletului.  

Zen-ul  nu are angoasele Europei. Altă cale. Monștrii sunt într-adevăr vechi în istoria noastră. Suntem sub călcâiul a secole de imaginație. Să nu uităm de Jung. Calea către mântuire trece pe la diavol.

„ În interior, orice om este un abis. [... ] Buddha numea acest abis anatta, non-sinele. În interior nu există nimeni. Atunci când privești în interior nu vezi decât un spațiu infinit, în care nu locuiește nimeni. Există doar un cer lăuntric, un abis nesfârșit. [...] Oriunde te-ai duce, abisul te va însoți, căci el reprezintă esența ta . El este Tao, natura intrinsecă a existenței. ” Osho – Sămânța de muștar
Sau : „ Dacă mintea nu se fixează pe nimic, atunci adevărata minte apare . ”
Sutra Diamantului Tăietor, din Shodoka – Cântecul  Satori-ului imediat , Yoka Daishi .

Însă dacă vom căuta frumusețe, eu cred că vom găsi frumusețe. Dar pentru asta trebuie să devenim mai întâi oameni frumoși. Fiţi, dar, voi, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este“. (Matei 5, 48). Sau ca sfântul Augustin. “ Te-am iubit Frumusețe, atât de veche și atât de nouă. Târziu  Te-am iubit . Și iată, Tu erai înlăuntrul meu și eu eram în afară și acolo Te căutam … Căci Tu erai cu mine și eu nu eram cu Tine . ” ( Sf. Augustin – Confesiuni ) Asta trebuie să fie calea spre desăvârșirea noastră. Să iubim frumusețea. La fel credea și prințul Mîșkin . Frumusețea va mântui lumea. Și la fel cred și eu. Iubirea e sufletul adevărului și frumusețea îi poartă chipul. ... cel iubitor de frumos să fie numit îndrăgostit. ” Platon, Phaidros.


Închei, tot cu Pascal : „ ... există două feluri de oameni care pot fi numiți rezonabili ; cei care îl slujesc pe Dumnezeu din toată inima pentru că Îl cunosc și cei care Îl caută din toată inima, deoarece nu – L cunosc. ” sau , pentru o lume mai bună :  „ Cel puțin să fie oameni onești dacă nu pot să fie creștini. ” 

Blaise Pascal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu