vineri, 25 aprilie 2014

Dela Dorel și 112


Dragă Costele,

Băi, fratele meu, adică verișorul meu drag care-mi ești, a trecut și Paștele ăsta. Îți scriu oarecum buimac, mai mult așa ... decât treaz, înțelegi tu, că doar cu tine am băut ... sau nu ? ar trebui să o întreb pe Maricica, că ea trebuie să știe mai bine, că a băut mai puțin. Da, abia ne-am despărțit, că dacă nu suna la 112, cre’ că mai eram și acum cu tine, nu ? Lasă, că nici tu nu ești mai breaz ! Eu măcar am ținut post negru în Vinerea Mare, adică , vezi, cum ți-am zis, n-am mâncat nimica, doar am baut, că trebuia, nu ? să mă hidratez, așa că am băut doi litri de căpșunică și vreo juma’ de țuică, așa numai s-o-ncerc, să văz dacă mai e bună, să pot să te servesc și pe tine. Atunci a sunat proasta de Maricica prima oară la 112. A venit o asistentă și doi bărbați, cred ... nu prea mi-amintesc eu ... M-am trezit la spital cu o perfuzie. Cre’ că la spital era , că eu am cerut ceva de băut și acolo, dar ăia în loc să-mi dea, râdeau ca proștii. Adevărul e că am băut eu și alcool sanitar, deci dacă vroiau să-mi dea , mi-ar fi dat, dar nu mi-au dat, vezi, ce țară e asta ? În fine, a venit Maricica și m-a luat sâmbăta dimineață, și m-a luat. Acasă, ai venit tu la prânz, ți-aduci aminte ? Tre’ să-ți aduci aminte, că am băut cu tine, tiii ! ce chef am tras ! Se învârtea pământul , da’ mai tare lustra din sufragerie, aia din alamă, de-am luat-o ieftin, o știi tu ? Băi, frate, lucrare a lui Dumnezeu, nu alta !  Am dat gata o damigeană, plus două peturi ce le-ai adus tu, cu vin ... tămăduire, nu alta ! Strașnic am mai băut. A adus Maricica niște coaste de miel făcute la cuptor, bune, aoleu ! și cre că a fost vinul rece și cu seul de la oaie, mi-a căzut mai greu, că vezi tu, poate ție nu, că nu mai știu, da mie, da, și atunci a chemat iar la 112 ambulanța, Maricica. Iar mi-au pus perfuzie, m-au găurit ăia peste tot, și în rest nu mai știu decât că iar a venit Maricica și m-a luat. Tu erai încă acasă, așa că am luat-o de la capăt. De data asta cu țuică. Era prima sau a doua zi de Paști ? Era seară, că vezi tu, așa lucrează harul lui Dumnezeu. Prin Maricica ! care a sunat iar la 112. De aia știu, că era noapte, că vedeam așa .. roș-albastru, roș-albastru, lumini, cu ochii fizici. Am zis că sunt pe stadion, la meci cu Steaua, și dădeam cu piciorul să șutez și eu la poartă, dar mă țineau bine doi handralăi, cred că erau fundași, și m-au prins în niște chingi, cum dracu era să dau eu gol lui Dinamo, dacă sunt faultat în asemenea hal ? Și unde dracu era arbitrul să fluiere faultul, că vezi, tu, eu am ajuns din cauza lor tot la spital. Iar mi-au pus perfuzii. Ce țară, Doamne, ce țară ! Noroc că a venit iar Maricica și m-a luat, că altfel făceam a doua zi de Paști, cred, tot la spital. Păi, e bine așa ? Nu e bine, așa ziceam și eu. Să nu bem noi nimic în a doua zi de Paști ? Era să fie posibil chestia asta. Ajungeam la ziar și pe You Tube : Dela Dorel nu a băut nimic în a doua zi de Paști cu văru său Costel ! Crezi că nu se făcea viral chestia asta ? Așa că am intrat din nou în banalul frumos și fericit al vieții, și tre’ să recunoști că meritul e a lui Maricica că m-a luat întotdeauna la timp de la spital. Așa că nu știu dacă tu îți mai aduci aminte și de aceea îți scriu, că vezi eu îmi aduc aminte și pentru tine și pentru posteritate de sticlele pe care le-am golit. Așa că îți scriu că ai mâncat drob de miel și ouă umplute și friptura de miel și ți s-a făcut rău. Te-ai făcut galben, Costele, și nu-ți mai spun ce-ai mai făcut, ca să nu-ți aduc ofensă în fața tuturor. Eu am băut ce-a mai rămas, ce-ai mai adus și tu, și  ... și iar a venit Maricica, îngerașul nostru, îngeraș, și a sunat iar la 112. Noroc că e gratis ! N-au vrut să ne ia, da’ când le-a zis că tu ești galben și vomiți și eu vedeam gândaci ieșind din pereți și furnici care se plimbau pe șira spinării până sus pe ceafă, sus-jos, sus-jos, așa se plimbau, au trimis totuși o mașină și pentru noi. Ce țară, Costele, ce țară ! Păi, ăștia ar fi în stare să ne lase și să murim ! Să ne bem noi ficații și creierii și să nu vrea să trimită ei ambulanță ? Doar pentru că am băut un pic mai mult ?  Ce, ei nu bea ? Toată lumea bea de Paști și mănâncă miel, nu ? Se poate întâmpla doar să-ți fie și rău , nu ? Așa că de data asta am adormit sau am fost inconștient. Maricica zice că am făcut și convulsii. Am trăit pe bune, ceea ce alții doar cântă : e delirium tremens ! Mâncați-aș, Costele ! Și nici măcar nu am băut la Mamaia, ci la mine acasă. Deci m-am trezit iar cu perfuzii, iar pe tine te-a trimis la Reanimare. Ce noroc avem noi cu Maricica. Cred că a învățat pe de rost numărul ăsta de urgență : 112. Hai, să trăiești ! Vezi că urmează Sf. Gheorghe și pe urmă Izvorul Tămăduirii și nu trebuie să mă lași singur, că singur nu-mi place să beau, și trebuie să dăm de pomană la cimitir. Hai, pa și sănătate !

P.S. Costele, tu ți-ai plătit asigurări de sănătate, că eu, nu ! De unde, bani ? Da la 112 e gratis, vere. Trebuie numai să insiști, că trimit ei până la urmă o mașină. Ar trebui totuși să văd ce e cu furnicili astea, că uite parcă mi-a rămas una pe guler, la tricou, și dacă depune ouă, mă umplu dracului de furnici. Oare Raid o fi bun ? Crezi că se dă pe o compensată ?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu