miercuri, 8 ianuarie 2014

Scrisoarea lui Dorel către văru său bun Costel, despre cum și-a petrecut el cu Maricica, Revelionul

Dragă Costele,

Te-ai trezit, frate ? Adică vărule, te-ai trezit ? Tu știi că-mi ești ca un frate, pe care nu l-am avut, înțelegi tu, așa a vrut Dumnezeu să ne naștem amândoi veri ... Veri, veri, da frați buni ! Ț-aduci tu aminte când mi-ai băut și apa din vază, de ți-a fost rău, că Maricica uitase să mai arunce si apa de la flori ? Dăi cu țuică, dăi cu vișinată, apoi dăi cu bere, și dăi și cu vin ... Doamne ... de se-nvârtea Pământul din cauza noastră, cu tot cu noi ! Ce dracu ți-a mai trebuit atuncea și apa de la flori ca să-ți fie rău, numa dracu știe ! Sau poate nici el ... Deci, te-ai trezit, fârtate ? Că uite îți scriu una scurtă, să-ți spun cum a fost la mine de Revelion , anu ăsta.
Mai întâi m-am trezit dis de dimineață, vreo 9 jumate sau poate 10.00 să fi fost, da nu mai mult. Maricica era și ea sculată, vorba aia, să facă cafeaua. Eu am băut o votcă și-am mâncat două ouă prăjite și m-am dus la cumpărături. Că era 31, știi ... Am luat niște salam, niște cașcaval, niște măsline, niște carne de friptură ... mă rog, ceva de pus pe masă, da nu mult că ... în fine. Înainte de a veni acasă m-am oprit la Banditos, știi tu, barul ală de pe colț, ală de l-a prins pe unul din vânzători că completa cu metilic ca să vândă ieftin, de-a orbit Tănase ? Asta e ! Ghinionul lui că s-a nimerit la el. Da noi tot la baru ăsta mergem, așa ca băieții, că dă în continuare mai ieftin și ne-am și obișnuit. Am mai băut o votcă și un vin fiert. M-am dus acasă pe la 13.00. Maricica, tu o știi, era numa-n chiloți și sutien, ca o vrăjitoare era, în aburul de la bucătărie. Că fierbea la piftie, fierbea la salata boeuf, ce mai ... ca la uzină, vere ! Nebuna când m-a văzut a-nceput să țipe la mine : Intelectualule ! Pe unde mi-ai fost ! Gospodarule ! Prințule ! Că uite câtă treabă este ! Eu i-am zis-o scurt, da știi, scurt, scurt ! Auzi, fa ? Fiecare cu treaba, adică damblaua, lui ! Ce dracu faci atâta mâncare ? Că uite a anunțat la primărie și s-a pus și afișe în oraș că anu ăsta se aruncă nu cu artificii, ci cu confetti comestibile. M-a făcut și ea scurt : Boule ! Și a aruncat toate oalele alea care fierbeau pe geam. Doar o știi cât e de nebună ! Iar eu ca să pun bomboana pe tort sau colivă, cum vrei tu, am uitat și plasele cu tot ce cumpărasem la Banditos. A dracului a fost anu ăsta, vere ! Așa că Maricica și-a pus ceva pe ea și a plecat de-acasă, iar eu m-am dus și m-am culcat, vezi dar, mi-era un pic cam somn. Să fi fost cam ora 14.00. Și am dormit până pe la vreo 4 ... sau 5 după-amiaza ... ? când s-au pornit ăștia cu uratul. Am zis să primesc și eu, ca să ne meargă bine măcar la anu ăsta ce urmează, dar hotărât să primesc numai unul, adică pe primul. Ei, primu care a venit să ure, era doi.  Zic la ei : Urați măi ! Ăștia ură. Da de dat le-am dat tot ca pentru unu, că atâta aveam și le-am zis să-mpartă. Pe urmă n-am mai primit. Și mi-au dat aproape foc la ușă cu petardele, că știi că n-am ușă metalică. Eu m-am enervat și n-am mai dat drumul la ușă. A sunat până la urmă la ușă , a sunat, și-a sunat ... da cum îți spusei, nici c-am mai dat drumul la cineva ! Până mi-a deschis ușa pompierii . Cu ranga ! Și cu Maricica. Crezuse că m-am îmbătat de la ceartă și am dat foc la casă. Știi tu, că ți-am scris cu ușa ? cu petardele ? Când m-a văzut viu, a sărit la mine și m-a pupat, nu se mai dezlipea de mine . Asta e, am avut de plătit acu și pompierii, da poți să te pui cu dragostea și cu spaima Maricicăi ? Mai ales că a venit cu două sacoșe pline cu de toate. De unde ai avut, fă, bani ? am întrebat-o. Cică îi rămăsese  de la Moș Crăciun ceva, și pusese de-o parte. Descurcăreață muiere,nu ? Ce m-aș fi făcut eu fără Maricica ? Și mă iubește săraca ... În fine, aproape îmi dau lacrimile. Ne-am împăcat noi vreme de ... , ehh, știi și tu cum e ... Am luat o sticlă de șampanie cu aromă de căpșuni, asta îi place ei, din Italia, Fragola și cu o căpșunică de-a mea, am mers în centru, în oraș, la confetti. Să vezi și să nu crezi vere ! A dat anu ăsta într-adevăr cu confetti comestibile, adică cu mititei, fleici și cârnați !  Știi cum zburau și se grămădea lumea la ei ? N-ai văzut așa ceva ! Cu ele fierbinți a aruncat ! Cu unu chiar m-am opărit. Îmi venea să mor că nu luasem muștarul la mine, da s-a lipit Maricica, vezi, tot Maricica, de un tip mai informat, care venise cu două borcane de muștar la el, și ne-a dat și nouă . La început și la sfărșit a aruncat și cu chifle, așa că pâine a fost pe săturate. Ei, asta da politică în folosul comunității, chit că mâncarea nu-ți ajungea decât pentru o zi, dar n-a dat cu hârtie colorată și artificii, să se uite poporul la ele cu burta goală ! Vezi ? Inteligent, foarte inteligent ! Așa că am mâncat, am băut, am pupat-o pe Maricica și ne-am întors fericiți acasă. Cam așa a fost cu Revelionul de anu ăsta. Tu, la tine cum a fost ? Am auzit că nu e chiar așa de rău în Spania, la închisoare de Revelion ! Hai, că mai ai câteva luni și ieși  . Noi te așteptăm cu drag ! La mulți ani ... adică, nu ... Un An Nou fericit, mai bine ! Hai, că ... pa !


P.S. Să știi că noi ne-am pus o dorință și sigur se-ndeplinește, că Maricica a purtat ceva ... roșu ... la trecerea dintre ani, și dacă chiar vrei să știi, na ! ... și eu am purtat tot ... ceva ... roșu ! Așa că sigur ieși, și când ieși, treci degrabă pe la mine, că fără tine Revelionul n-are nici un haz ! Numa cu tine pot bea cot la cot până se schimbă fața lumii ăsteia oribile ! Hai vere, să bem până n-om mai ști de noi ! Aaa, și să știi că de data asta, o rog pe Maricica să aibă grijă și să schimbe apa la flori. Te pup, frate, adică vere și te aștept !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu