duminică, 29 decembrie 2013

Scrisoarea lui Dorel către Costel, îngrijorat de sfârșitul lumii



 Dragă Costele,

Sunt îngrijorat  !  Nu, Dorel, văr-tu, n-a pățit nimic, tu știi că poți să mă bagi și-n clor, că tot nu mor. Plutesc la suprafață ! Da, mă, nici Maricica n-a pățit nimic. I-a ieșit o chestie pe ... Doamne, bine că m-am oprit ! că a zis să nu-ți spun, și dacă află că nu ți-am zis, dar eram să-ți zic, tot se supăra proasta ... Eu i-am zis că văru, adică tu, nu ai cum s-o iei de la ea, da ea a zis că nu se știe niciodată. Deci, Costele, sunt îngrijorat de soarta Pământului. Ai auzit de ce-a prezis baba Schtanga, cică se citește ca-n germană cu ș , din Dnieprr ...prr ...ropetrovsk, Doamne, mi s-a sculat limba-n gură, vizionara aia, căruia îi lipsește un ochi, și e oarbă, fiindcă s-a născut cu un singur ochi. A zis că vine sfârșitul lumii ! Ei, vezi că trebuia să fii și tu îngrijorat ? Măcar acum la sfârșit de an ... Băga-mi-aș picioarele, ce tragedie ! Lu Maricica nu i-am spus nimic, că o știi cât e de sensibilă, și de la ștres, poate îi ies mai multe , din alea ... de care m-a rugat să nu-ți spun, în fine, nu ți-am spus ! Deci, Costele, știi numai tu, și dacă m-ai afli ceva în plus de pe net de la baba asta, Schtanga, despre sfârșitul lumii, să-mi spui numai mie . Să știm doar noi amândoi, bine ?  
   Astfel, Costele, m-am hotărât să trimit ceva în spațiu, ceva care să ne reprezinte, adică, dacă o entitate din asta extrapământeană, dacă dă peste ea, să știe sigur că e de la noi, adică de la Dorel. Bănuiești că asta e posibil, numai dacă entitatea asta, care  găsește pachetul, e inteligentă, ca să-și de-a seama că pachetul e  de la mine, de pe Pământ, înțelegi ? Degeaba trimit eu ceva deștept, dacă pică la un extraterestru din ăsta prost, nu ? De aceea am zis, că nu trimit nimic scris, că poate nu știe să citească, sau poate nu are ochi, nu ? că nu e musai să vadă, nu e obligatoriu pentru viață. Am stat eu și m-am gândit, de ce să trimit eu ca proștii ăștia de americani, disc cu muzică ? Dacă extraterestrul e și surd ? Că nu e obligatoriu pentru viață să și auzi, nu ? Asta-i, Costele ! De aceea am stat eu și m-am gândit și mi-a venit ideea sclipitoare. Ce e important pentru o formă de viață, oriunde în Universul ăsta ? Eee ?! Iacă îți spun io acum : să ai ceva în formă de gură, ca să mănânci, să întreții viața, și scuză-mă ! să nu fim ipocriți ... ceva în formă de cur, ca să aibă, adică pe unde ieși, ce rămâne. Și să fie astea două conectate între ele, și împreună la un creier.  Asta e, zic eu, o formă de viață inteligentă. Ei, nu am dreptate, nu e logic ? Acum ghici ce le trimitem, mă ? O oală cu sarmale ! Dar pentru asta trebe să ne grăbim și să luăm de la cumătru varză murată, din aia în care pune el și sfeclă, de iese moarea roze, de bem după ce ne facem chiauni, pentru că sfârșitul lumii e aproape. Dacă nu ești mulțumit, putem să punem lângă oală și un manuscris cu rețeta. Sau poate să facem așa ca pe un joc, punem și toate ingredientele, să aibă și extratereștrii ăștia bucuria de a învârti sarmale, nu ? Eu zic că învârtitul unei sarmale e mai tare decât origami de la japonezi. Și mai poți să și mănânci și jucăria, adică sarmaua, înțelegi tu ! Deci, punem rețeta, punem ingredientele, și la sfârșit oala cu sarmale, ca să aibă de comparație. Ceva totuși mă îngrijorează ... oare sunt condiții în spațiul cosmic, ca să reziste varza murată ? Că dacă se-mpute, poa să moară extraterestrul ăsta, care va deschide primul pachetul. Doar dacă n-are nici nas, doar așa scapă. Și mai am o dilemă. Am citit că universul se răcește și asta înseamnă că și sarmalele, degeaba le punem calde, că tot se răcesc și ele. Doar să le spunem, că trebuie încălzite înainte de consum . Dar cum , dacă extraterestrul e orb și surd ? Cred că trebuie doar să ne bazăm pe inteligența lui, și să-și dea seama că rece sarmaua e sleită și trebuie caldă. Cam atât dragă Costele, despre ce vreau eu să trimit în Cosmos. Ce zici, mă ajuți ? Eu pun la bătaie oala cu sarmale, rețeta și ingredientele, tu nu trebuie decât să faci rost de o rachetă. Mai ieftin cred că găsești de la ruși. La nevoie poți să le promiți să pună și ei o oală cu borș. Dacă sunt de acord, o lansăm de la Baikonur.
Scrie-mi urgent ! Sarmalele sunt perisabile. Nu pot să le păstrez mult timp. Dacă vine sfârșitul lumii nu mai am curent la frigider. Despre varză, știi și tu că miroase. Hai, să trăiești ! Fă să rămână ceva, Costele, și în urma ta !

Pe scurt, al tău văr, Dorel.


P.S. Cred că am să pun totuși și un CD, poate extraterestrul care găsește pachetul are și urechi. M-am gândit la o doină în stil neo-românesc și eclectic, cu elemente orientale și indiene : Am băiat și am fetiță, Ce familie fericită ! vol.2 . Am și vol.1 , da pe ăsta, vreau să-l îngrop în pământ, odată cu mine, știi tu ... dacă se va îndeplini viziunea babei Schtanga. Costele, dacă Universul va mirosi a moare de varză, se va ști că e de la Dorel. Nici o gaură neagră nu va putea să dilueze mirosul. Și gândește-te că nu punem decât două căpățâni !  Îți spun eu, varza lu cumătru e mai tare decât anti-materia. Miroase ea urît, da face bine la stomac ! Și stomac, ți-am mai zis, are orice formă de viață inteligentă. O să ne pomenească, ai să vezi !



marți, 17 decembrie 2013

Scrisoarea Maricicăi din Italia către Dela Dorel, soțul ei

Dragă Dela, adică Dorele,

          Tu ești, de tine e vorba, nu de Dela, adică sor-ta, care rămâne o nesimțită după ce mi-a făcut la Crăciunul trecut, curva nici măcar n-a mai vorbit cu mine, dar nici eu cu ea. Sunt eu, Maricica. Nevastă-ta ... nu m-ai uitat ? Dorele, îți scriu de la Milano . M-am îndrăgostit. Nu tare, doar ca la 16 ani ! E ca prima oară. Simt un gol în cap și nu știu de ce. E ca prima oară. Înțelegi ? Adică, mă-nțelegi ? E ca atunci ... nu știu cum să-ți spun ...  ? ... e ca prima oară, Dorele ! Ca atunci când m-am încălțat prima oară. Cu tine eram , nu ? Dorele, ce mai ! ... n-ai văzut așa pereche de pantofi, nici la Antonia ! Cum dracu să nu te-ndrăgostești și să-ți dai poalele peste cap ? Am murit, de cum am văzut-o, ghici unde ? ... la Jimmi Cio ! Scriu cum se citește, ca să-nțelegi și tu . A fost dragoste la prima vedere. Nu-mi revin nici acum. E mai ... e mai rău ca prima oară, Dorele ! Dorele, eu știu că ai să mă ierți, dar erau prea mișto. Dacă erai femeie ca mine, m-ai fi înțeles de două ori mai mult, adică și ca soț și ca femeie ... adică chiar și de trei ori, fiindcă a treia oară e și pentru că mă iubești, nu-i așa ? Ca femeie, ca soț , ca iubită, iată trei motive serioase să-ți placă și ție de pantofii ăștia. Când mă-ntorc în țară, am să-ți mai aduc niște surimi de care-ți place ție, cu Panettone.
Știi, am citit la televizor, aici în Italia, că tot ce-ți trebuie ca femeie e numai zâmbetul, adică e suficient numai zâmbetul ca să te-mbrace. La început am crezut, dar acum după ce m-au arestat carabinierii, nu mai cred. Au crezut despre mine ... auzi, nici nu-ți vine să crezi ! O fi fiindcă  ... e de la caninul stâng lipsă ? Ăla de mi l-ai spart tu cu ghiulul anu trecut ... mi-a stricat zâmbetul ? fiindcă tot așa ... ții minte, în seara aia în care după, ne-am împăcat de cinci ori  ! Eu te-am iertat atuncea, așa că fă bine și iartă-mă și tu.  Trimite-mi urgent aici în Italia 400 de euro, că trebuie să plătesc amendă la poliția italiană. De unde dracu să știu că chestia aia cu zâmbetul e publicitate ? Am văzut eu o pastă de dinți, da nu i-am dat importanță, înțeleg eu oleacă italiană, dar nici așa ... eu am văzut o curvă care râdea tot timpul satisfăcută și am zis să-ncerc și eu. Asta s-a-ntâmplat numai fiindcă-mi lipsești, dragul meu Cocolino ! Poate dacă-mi puneam măcar niște chiloți pe mine, poate nu plăteam 400 de euro. Când le-am explicat la polițiști, că eu nu sunt o putană, că totul a pornit de la un zâmbet tâmpit, acuma îmi vine și mie ca proasta să râd ! ... m-au trimis la consult la psihiatrie. Doctorul aducea un pic cu tine, tot așa brunet, cu un pic de burtă, ce mai ... un prost ! A zis că-s un pic  ... una persona ritardati mentali ... am scris bine ? ... stai să mă uit pe document, că mi-a dat un document ... causa di un disturbo psichiatrico ... scrie ... disabilità intellettiva ... oricum, cred că e de bine, că un carabinier mi-a zis că documentul ăsta m-a scăpat ... În fine, eu tot îmi iau pantofii Jimmi Cio, dar mai întâi scoate-mă de aici ! Ce să fac dacă sunt îndrăgostită și umblu și mă uit la televizor cu capu gol ? Piramidele egiptene străbat timpul, dar nu sunt vii ca mine, Dorele ! Nu mai vorbesc cu tine veci, dacă nu-mi iau pantofii ăia ! Vrei să vin de Crăciun acasă ? Donna la care lucrez a zis că-mi dă drumul 2 settimane . I-am zis că s-ar putea să fiu gravidă cu ficiorul ei. Nu te ambala, i-am zis doar așa, ca să o sperii și să-mi dea drumul. Acum nici nu mai e nevoie, că baba a făcut infarct și e la ospidale .Tu știi că eu întotdeauna am folosit protecție. Nu mi-e frică decât că moare și trebuie să-mi caut de lucru în altă parte. Dacă îmi trimiți ăia 400 de euro am timp să vin.

Te pup, Cocolino meu drag. Salvează-mă ! Sunt toată a ta ! Dar fără pantofii Jimmi Cio sunt nimic. Și desculță nu vin ! Vezi doar ce-am pățit, c-am ieșit doar 5 minute din casă fără chiloți ! A doua oară mă expulzează macaronarii din Italia. Și atunci din ce-o să trăim amândoi ? Dar mai ales tu ? Că eu, știi că sunt descurcăreață !


P.S. Să nu cumva să o inviți și pe sor-ta Dela. Încă sunt supărată pe ea, că a mâncat toată rânza de la piftie anu trecut. Curvă proastă ! Doar știe că mie îmi place la nebunie rânza. Sau mai bine invit-o, ca să moară când o să mă vadă cu pantofii noi de la Milano. Să nu-ți faci griji. Carabinierii au fost foarte drăguți cu mine. Nici nu știi ce multe face să ... dar mai bine nu-ț spun. Ai să mă-nțelegi ... fiindcă sunt îndrăgostită ... nici nu știu cum să-ți mai spun ca să mă-nțelegi ... ca prima oară !