duminică, 27 octombrie 2013

Scurt-metraj, 2 - Fram, ursul polar



Fram, ursul polar

A fost o vreme, când în fiecare casă sau apartament de bloc, trebuia musai ! să existe o bibliotecă. Vrând, nevrând, ca să nu fii de râsul lumii sau ultimul de la căruță, cum se zice, acest colț intim al cetățeanului cu doar două ore de program la televiziunea națională era absolut necesar să se nască. Cererea pentru biblioteci crescuse, la fel și pentru cărți. Se citea dom’le ! Se citea pe rupte !
Domnul T.R., un om simplu, tocmai își luase o bibliotecă. Deocamdată era goală, dar el, privind la rafturile nude, știa că visul lui se va îndeplini. Rafturile, ce acum nu ar fi putut spune nimic despre el unui eventual amic sau numai musafir, rafturile acestea vor fi și ele pline odată și-odată cu cărți. Totul a început cu prima lui carte. Una mare, cu coperte tari, lucioase și frumos colorate. „ Fram, ursul polar ” ... Îi plăcuse și o cumpărase. Sau o primise cadou ? Nu mai știu exact ... dar stătea perfect în biblioteca lui. Cum v-am spus, prima lui carte !
Într-o zi, după ce tocmai își luase salariul, domnul nostru intră hotărât într-o librărie. Se duse glonț la doamna care vindea cărți și o interpelă.
- Aveți „ Fram, ursul polar ”?
- De Cezar Petrescu ? Avem.
          Doamna se duse la raftul unde avea aranjate frumos cărțile cu literatură pentru copii. Luă de acolo un exemplar și se întoarse cu el la domnul T.R. .
          - Poftiți !
Domnul T.R. se uită nedumerit la carte.
          - Păi ... nu e asta ?
          - Asta e domnule, „ Fram, ursul polar ”! De Cezar Petrescu !
          - Nu asta caut eu, îi zise domnul T.R. Și se apucă să-i explice doamnei ce carte căuta el : una mai mare, cu coperți tari și lucioase .
          - Aaa ... Vreți o ediție cu poze !
          - Cu coperți roșii !
          - Am înțeles ! E de la altă editură, și e un pic mai scumpă ca asta !
          - Aduceți-mi să văd, vă rog !
Doamna se duse din nou la raftul cu literatură pentru copii și scoase de undeva cartea cu coperte tari, lucioase și roșii.
- Asta e, zise bucuros domnul T.R. .
- O luați ? Vă fac bon ? întrebă doamna.
- Știți ... Nu vreau una ...
- N-o luați ?
- Ba da, o iau ! Da ... vreau mai multe !
- Mai multe ? Câte ?
- Douăzeci și patru !
- Douăzeci și patru ? Aaa ! Sunteți bibliotecar la școală, nu-i așa ?
- Nu ! Nu sunt !
- Atunci de ce vă trebuie douăzeci și patru ?
- Știți ...
Și domnul T.R. începu să-i povestească despre biblioteca lui goală de acasă, despre „ Fram, ursul polar ” , prima lui carte, și cum măsurase acasă cu ruleta lungimea rafturilor, grosimea cărții ... Îi trebuiau fix douăzeci și patru de „Fram, ursul polar”.
- Ar veni perfect ! S-ar vedea așa de frumos în bibliotecă ! mai zise acesta doamnei librar.
Domnul T.R. a plecat acasă fericit cu cele douăzeci și patru de exemplare din „ Fram, ursul polar ”. Când ajunse acasă, aranjă pe cele două rafturi mai mari ale bibliotecii cărțile, tacticos, fără să se grăbească. Toate cu cotorul roșu aprins, toate de aceeași înălțime, toate ... Era fericit ! Biblioteca la care visase era așa de frumoasă. De-acum îmi mai trebuie ceva asemănător pentru rafturile mai mici ”, se gândi domnul T.R. în sinea lui . „ Poate la următorul salariu ...   Poate zicem și noi, încheind aici această poveste de dragoste pentru carte, și mai ales pentru bibliotecă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu