miercuri, 30 octombrie 2013

Porn stand-up comedy în România nu e pleonasm ?



Porn stand-up comedy în România nu e pleonasm ?

Am o dilemă ! Dacă spun porn stand-up comedy în România, nu fac un pleonasm ? Fiindcă aproape toată lumea când vine vorba despre stand-up comedy vorbește despre … și despre ... Adică ... despre bărbat și despre femeie ... la modul cel mai realist. ... Adică palpabil ... aievea ! ... Așa e ? Sau nu e așa ? Da ce e asta fraților ? Lecție de anatomie ? Nu ? ( privește în sală ) Uite domnișoara zice că nu e de anatomie . E lecție de viață . Chestie de gust ! În fine ... deci, nu voi vorbi despre ... voi vorbi despre cuc ... și despre pupăză ! Nu râdeți ! Nici nu știți ce importante sunt aceste două păsărici în perpetuarea speciei umane . Una din ele dacă ar dispărea, am dispărea și noi ! Deci sunt la fel de importante pentru viața pe pământ ca și bondarii și albinele. Mai întâi despre cuc. Ce este cucul ? Cum nu știți ce este cucul ? ( către un bărbat ) E imposibil să nu fi văzut în viața ta un cuc ! Măcar în copilărie. Așa e ? ( către o domnișoară ) Să nu spuneți că n-ați văzut nici dumneavoastră niciodată un cuc ! N-ați pus niciodată mâna pe un cuc ? Nu ?! Stați liniștită. Sunteți tânără. Aveți timp berechet ! Nu trebuie decât să mergeți într-un zăvoi. Acolo se aude cel mai des cucul, cântând. Deci ... să n-o mai lungim ! Cucul este o pasăre care nu vrea să-și clocească ouăle. Adică își ia ouăle și le mută în cuibul unei alte păsărici. E cumva ceva anormal în asta ? Voi nu v-ați mutat niciodată ouăle și pe la alte păsărici ? ( către un domn ) Tu ! Spune tu ! Nu-ți muți ouăle din când în când ? Nu ?! Atunci sigur nu ești cuc ! Este posibil chiar să fii pupăză. În fine ... Deci am convenit cu toții că acest cuc nu e decât o pasăre leneșă ... și mai mult ... migratoare ! ... Ea face parte din familia Cuculidaelor ... vă sună cunoscut ?... altfel spus este ceva care se va face ce credeți voi, când va crește mare. Fiindcă cucul e ceva mic, mic de tot ! Dacă o să vă uitați pe Wikipedia o să citiți că la mascul ... cucul are capul de culoare cenușie.  Fals ! ( către o domnișoară ) Uite și ea știe că nu e așa ! Nu-i așa că e fals ? Da, ai dreptate ! Are capul roz. Coada este lungă, pestriță și penele foarte grele. Habitatul cucului este foarte larg . Cam neastâmpărat cucul ăsta, nu ? El poate fi găsit în discoteci, în cluburi, la mare, la munte, chiar și la un stand-up comedy poți găsi un cuc pe care să-l duci acasă. Fiindcă e foarte afectuos . Îi place să fie mângîiat. Ce mănâncă cucul ? Cucul mănâncă ce mănâncă toți cucii : puțulici ! În Moldova la genul ăsta de puțulici le mai zice și minciunele . Sunt ca niște gogoșele, mici și umflate. Foarte bune puțulicele astea ! La cuci le plac foarte mult . Acum ... despre înmulțire ... cum se înmulțește cucul ? Am crezut că toată lumea știe cum se înmulțește cucul. Prin împerechere ! Găsește o pupăză în habitatul ăsta larg de care v-am spus și stă cu ea o săptămână. După care normal, nu ? o părăsește pentru altă pupăză. Cam atât despre cuc, această pasăre mică și jucăușă, despre care umblă și vorba că nu știe carte. Știe doar să-și facă simțită prezența când se scoală, prin onomatopeea : cu cu-cu ! cu cu-cu ! Și pupăza știe imediat despre ce e vorba . Asta e ! Acum despre pupăză, care este tot un fel de cuc, dar de genul feminin. Face parte din familia ...din familia ? ... Upupidae ! Care e diferența dintre cuc și pupăză ? Să spună domnul ... sau poate știe domnișoara ? Păi, cucu face cu cu-cu !, iar pupăza up up-up ! Glumesc ! Pupăza e o păsărică mai colorată, care are un moț în frunte. Sunt mai multe soiuri, mai ales după creastă. În Brazilia, de exemplu, are un singur rând de pene pe creastă. Pupezele nu sunt niște păsărici retrase. Nu, din contra ! și lor le place anturajul. Al cui ? Ați ghicit ! Al cucilor. Le place să petreacă mult timp împreună. Asta până când cucu face ce face, și instabil cum e, se duce la o altă păsărică. Nu vă faceți că nu știți despre ce e vorba, fiindcă v-am mai povestit despre asta. Deci, cucu și pupăza fac o pereche imbatabilă, până se plictisește cucul. S-au scris cărți, s-au jucat filme ... filmele cu cucu și pupăza sunt foarte căutate. E plin netul de ele. Cum să găsești o pupăză, cum să cauți o pupăză, ce îi place pupezei, ce nu-i place pupezei, cum să faci o pupăză fericită  ... și lumea nu se plictisește ! Fiindcă și sursa de pupeze e inepuizabilă. Dacă aveți o pupăză, puteți face și video-chat cu ea. Cică se scot bani frumoși cu pupăza. Nici nu trebuie nu știu ce dotări. Numai scoți pupăza și o arăți la clienți ! Dacă clientul vrea, poți și s-o mai smotocești oleacă. Nu se-ntâmplă nimic, fiindcă pupăza e o păsărică rezistentă la tăvăleală. Mai mult ! chiar îi place un pic de tăvăleală. Nu v-ați fi așteptat, nu-i așa ? de la o păsărică mică la așa condiție fizică. Știți cum se zice : mică, mică ... da ridică ! Ce ridică știți cu toții, și dacă știți, nu știu de ce dracu vă mai povestesc ... Un lucru mai vreau să zic despre pupăză . Dacă cucu e prost, pupăza e nesătulă. Are un apetit infernal. Foarte mâncăcioasă pupăza ! Uneori un singur cuc e insuficient să-i astâmpere foamea. Și chestia asta chiar nu e de râs, fiindcă mulți cuci și multe pupeze s-au certat de la așa ceva, și o pupăza poate rămâne astfel fără ouăle cucului ... Deci atenție ! Atenție la foamea acestei păsărici și atenție la demnitatea cucului, să nu simtă că îl considerați prost . Știu că e greu, mai ales pentru pupeze, fiindcă pupezele au un gând ascuns, de care rareori vorbesc : preferă un cuc de neam prost, decât unul de viță nobilă.
Cam asta e dragii mei ce am vrut eu să vă spun despre ... cuc și pupăză, două păsărici de altfel superbe, nu-i așa ? Restul, vă las pe voi să descoperiți pe Discovery  sau Animal Planet ! Noi să fim sănătoși ! Hai, pa !


duminică, 27 octombrie 2013

Scurt-metraj, 2 - Fram, ursul polar



Fram, ursul polar

A fost o vreme, când în fiecare casă sau apartament de bloc, trebuia musai ! să existe o bibliotecă. Vrând, nevrând, ca să nu fii de râsul lumii sau ultimul de la căruță, cum se zice, acest colț intim al cetățeanului cu doar două ore de program la televiziunea națională era absolut necesar să se nască. Cererea pentru biblioteci crescuse, la fel și pentru cărți. Se citea dom’le ! Se citea pe rupte !
Domnul T.R., un om simplu, tocmai își luase o bibliotecă. Deocamdată era goală, dar el, privind la rafturile nude, știa că visul lui se va îndeplini. Rafturile, ce acum nu ar fi putut spune nimic despre el unui eventual amic sau numai musafir, rafturile acestea vor fi și ele pline odată și-odată cu cărți. Totul a început cu prima lui carte. Una mare, cu coperte tari, lucioase și frumos colorate. „ Fram, ursul polar ” ... Îi plăcuse și o cumpărase. Sau o primise cadou ? Nu mai știu exact ... dar stătea perfect în biblioteca lui. Cum v-am spus, prima lui carte !
Într-o zi, după ce tocmai își luase salariul, domnul nostru intră hotărât într-o librărie. Se duse glonț la doamna care vindea cărți și o interpelă.
- Aveți „ Fram, ursul polar ”?
- De Cezar Petrescu ? Avem.
          Doamna se duse la raftul unde avea aranjate frumos cărțile cu literatură pentru copii. Luă de acolo un exemplar și se întoarse cu el la domnul T.R. .
          - Poftiți !
Domnul T.R. se uită nedumerit la carte.
          - Păi ... nu e asta ?
          - Asta e domnule, „ Fram, ursul polar ”! De Cezar Petrescu !
          - Nu asta caut eu, îi zise domnul T.R. Și se apucă să-i explice doamnei ce carte căuta el : una mai mare, cu coperți tari și lucioase .
          - Aaa ... Vreți o ediție cu poze !
          - Cu coperți roșii !
          - Am înțeles ! E de la altă editură, și e un pic mai scumpă ca asta !
          - Aduceți-mi să văd, vă rog !
Doamna se duse din nou la raftul cu literatură pentru copii și scoase de undeva cartea cu coperte tari, lucioase și roșii.
- Asta e, zise bucuros domnul T.R. .
- O luați ? Vă fac bon ? întrebă doamna.
- Știți ... Nu vreau una ...
- N-o luați ?
- Ba da, o iau ! Da ... vreau mai multe !
- Mai multe ? Câte ?
- Douăzeci și patru !
- Douăzeci și patru ? Aaa ! Sunteți bibliotecar la școală, nu-i așa ?
- Nu ! Nu sunt !
- Atunci de ce vă trebuie douăzeci și patru ?
- Știți ...
Și domnul T.R. începu să-i povestească despre biblioteca lui goală de acasă, despre „ Fram, ursul polar ” , prima lui carte, și cum măsurase acasă cu ruleta lungimea rafturilor, grosimea cărții ... Îi trebuiau fix douăzeci și patru de „Fram, ursul polar”.
- Ar veni perfect ! S-ar vedea așa de frumos în bibliotecă ! mai zise acesta doamnei librar.
Domnul T.R. a plecat acasă fericit cu cele douăzeci și patru de exemplare din „ Fram, ursul polar ”. Când ajunse acasă, aranjă pe cele două rafturi mai mari ale bibliotecii cărțile, tacticos, fără să se grăbească. Toate cu cotorul roșu aprins, toate de aceeași înălțime, toate ... Era fericit ! Biblioteca la care visase era așa de frumoasă. De-acum îmi mai trebuie ceva asemănător pentru rafturile mai mici ”, se gândi domnul T.R. în sinea lui . „ Poate la următorul salariu ...   Poate zicem și noi, încheind aici această poveste de dragoste pentru carte, și mai ales pentru bibliotecă.


marți, 15 octombrie 2013

Omul care a răspuns întotdeauna cu da



Notă : Un elogiu lui Epimenide … 

Omul care a răspuns întotdeauna cu da 

După o viață tumultoasă omul despre care este această poveste, muri. Și murind, ajunse unde altundeva decât în Cer. Dar nu în cerul cu soare sau cu nori. Nu. În cu totul alt cer. Ați ghicit. Acolo unde Sfântul Petru avea cheile Raiului .  În fața porților Paradisului omul fu oprit de un înger cu o sabie de foc.
- Nu te teme, auzi atunci o voce .
Era Sfântul Petru, care-i vorbea.
- Trebuie doar să iei un test, ca să treci de înger. Ești de acord ?
- Da, răspunse omul.
- Știi ce urmează ?
- Da.
- Ai să-mi răspunzi la toate întrebările ?
- Da .
- Ai să-mi spui numai adevărul ?
- Da.
 Sfântul Petru deschise atunci o carte, se uită în ea, dădu un pic din cap și o închise.
- Spune-mi, te-ai bucurat de viață ?
- Da.
- Dar în cartea vieții scrie că ai fost și trist. E adevărat ?
- Da.
- Ai făcut bine ?
- Da.
- Dar ai făcut și rău, nu ?
- Da.
- Deci, să înțeleg că ai păcate ?
- Da.
- Dar ai și iertat.
- Da.
- Și cu toate astea vrei în continuare să mergi în Rai ?
- Da.
- Dar ai fi de acord să mergi și în Iad ?
- Da.
- Ai iubit ?
- Da.
- Ai înșelat ?
- Da.
- Ai furat ?
- Da .
- Hmm ... dar ai și dăruit.
- Da.
- Ești un caz complicat. Am să-ți mai spun o ultimă întrebare. Spune-mi ... ești un mincinos ?
- Da, răspunse omul.
- Deci m-ai mințit până acum ?
- Da.
- Și minți în continuare ?
- Da.
- Dar dacă minți ... înseamnă că spui adevărul.
- Da.
- Și totuși ești mincinos .
- Da.
- Înțeleg ...
Sfântul Petru își mângîie gânditor barba, privind spre omul ce aștepta.
- Te-a învățat cineva să răspunzi așa ?
- Da.
- Cine ?
La această întrebare omul tăcu.
- Ai ceva de ascuns ?
- Da.
- E un secret ?
- Da.
- În cartea vieții sunt trecute și secretele. Știi că nu te poți ascunde ?
- Da.
- Bine. Cazul tău va merge la Judecata de Apoi. Acum spune-mi, întotdeauna ai fost un om atât de liber ?
- Da.
Îngerul îl conduse apoi pe om spre sala de așteptare .
Sfântul Petru gândi în sinea lui ... Ce greu e cu oamenii ăștia care vin de pe Pământ.