luni, 30 septembrie 2013

Scurt-metraj : După prune



Zilele de toamnă se adunau. Pentru unii cu roade bogate, pentru alții ca în fiecare an. Tatăl se trezise buimac . Aseară băuse ceva mai mult ca de obicei. De fapt frigul îl trezise . În răcoarea dimineții îi trezi și el pe ceilalți. Nevasta și șase copii. Patru băieți și două fete. Cel mai mare dintre băieți avea șaptesprezece ani.

- Gata, mă ! Scularea ! Du-te fă și vezi ce e cu alocația aia ! Și voi în oraș ! Hai că azi e joi și e zi de târg .

- Și tu ? îi răspunse nevasta.

- Taci fă din gură ! Vin și eu ... da mai târziu .

Nevasta și copiii plecară. Ca de obicei fiecare în treaba lui. Tatăl se duse în spatele casei de chirpici și nuiele. După o pătură veche ascunsese o sticlă de plastic de doi litri, cu vin nou. O luă se duse înapoi în casă și se apucă de băut . „ Bun vinu, bun, gândi, dar cam puțin ”. De-acum îl cam durea capul așa că se întinse în pat și adormi la loc. Se făcuse amiază . Copiii și nevasta s-au întors .

- Scoală bă ! Scoală ! îl trezi nevasta.

- Ce tragi fă de mine ? Lasă-mă  bre  !

- Iar ai băut !

- N-avea tu grija mea ! răcni tatăl și ridică mâna s-o lovească. Fă mai bine ceva de mâncare ! Ai luat alocația ?

- Nu a venit nici azi .

- Să-i ia dracu pe toți ! Și voi ?

Fiecare îi arătă ce aduse. Tatăl luă banii .

- Tu ! Du-te de ia două pâini și niște parizer. Și niște mălai  ! Să treci pe la Ilie să iei și niște vin !

Soarele cobora de-acum la apus. Bătătura din fața casei nu mai strălucea.

- Tată, îl întrebă băiatul cel mare, diseară mergem după prune ?

- Nu încă ... Mai așteptăm .

Trecu încă o săptămână. Într-o după-amiază nevasta îl trimise pe tată la poartă.

- Vezi că te caută Ion  a lu' Florica.

- Ce vrea ?

- Du-te și vezi !

-  Bine, bine ... Mă duc !

Se duse.

- Ce vrei, Ioane ?

- Am nevoie  de oameni la cules prunele. Dau 50 de lei de om și mâncare pentru fiecare zi de lucru .

- Știu și eu ... zise scărpinându-se pe ceafă tatăl. Dacă vin ... poate să-mi ia ăștia ajutorul social .

- Stai liniștit, bre ! N-are nimeni grija ta ! îi răspunse Ion . Gândește-te ... Dacă vii tu, nevasta și băieții, luați 300 de lei pe zi.

- Nu vreau să risc,  Ioane ... 50 de lei cam puțin ... ajutorul social e în fiecare lună ... acuși vine iarna ...

- Da cât vrei ?

- Dacă dai 100 de lei de persoană, mâncare și bautură și țigări pentru mine, vin !

- Hai mă, las-o baltă  ! Culeg prune, nu aur .

- Nu vrei, nu vrei ... Asta e !

Ion a lu' Florica plecă.

- Băi, băieți ! le zise tatăl, diseară mergem să culegem prunele.

Noaptea a venit. În întuneric tatăl și cei patru băieți s-au dus la cules de prune.

Dimineață în curte la Ion a lu' Florica zarvă mare. Poliția, procuratura și medicina legală. La oraș,  în ziarul local, apăru chiar o știre despre acest eveniment : „ Un băiat de 17 ani omorât cu furca pentru câteva prune .”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu