vineri, 19 iulie 2013

Nietzsche sau cum să fii de partea cealaltă a vieții

“ Cele făptuite întru iubire se petrec întotdeauna dincolo de Bine şi de Rău.”
Friedrich Nietzsche 

Noi suntem cei cu mintea liberă, cei care vieţuim în ţinuturile hiperboreene, nordicii gheţarilor , nu cei care vor să-şi trăiască viaţa călduţ, sub adierea siroccoului . Ceea ce este prielnic, e degenerat, corupt. Există o singură voinţă şi asta cu siguranţă nu este a lui Dumnezeu. 
Importante sunt instinctele noastre, curajul, care să chiureteze fără ştiinţă de păcat peste tot unde găseşte milă, fiindcă ceea ce nu e o condiţie vitală este vătămător vieţii. 
Adevărul ştiinţific este o glumă pentru cel ce are în faţă neantul . Nu-l numiţi Dumnezeu . Nu fiţi slabi şi astfel să vă ascundeţi sub haina Lui . Nu există păcat, ispită diavolească, căinţă, judecată de Apoi, viaţă veşnică, iertare, mântuire …toate ficţiunile teologale. Totul este invers de cum vi s-a spus . 
Spiritul pur nu există, există sistem nervos, simţuri, nu vă aruncaţi în braţele minciunii carnea, tot învelişul pământesc . Nu renunţaţi la realitate . Acceptaţi lumea : trăiţi, iubiţi, suferiţi . Nu fiţi moi, fiţi aspri ! Cine vrea să iasă din realitate printr-o minciună ? Numai cel care are simţământul suferinţei mai tare decât pe cel al plăcerii , dar a suferi înseamnă să fii tu însuţi o realitate greşită . 
IUBEŞTE LUMEA ! Cum ? Luptă ! Trăieşte pe crestele munţilor, respiră aerul lor tare . Fii liber !  Priveşte abisul , chiar dacă şi el îţi scrutează sufletul. 
Nu accepta  “ adevărul pitoresc“ , ci doar  pe acela care-ţi zdruncină simţurile . Fii puternic, viteaz, mândru, măreţ . Urcă ! Fii fericit , astfel încât  să nu simţi niciodată nevoia unui Dumnezeu . Viaţa veşnică nu se făgăduieşte . Ea este aici, în voi . E viaţa în dragoste , în iubirea fără concluzie, fără distanţă, fără deducţie. 
Afirmă-te ! Lasă în urmă păcatul . El nu aparţine unei morale nobile , iar istoria noastră nu e o pedeapsă sau o răsplată faţă de supunerea sau nesupunerea în faţa lui Dumnezeu . Nu există nici o vină . Ai dreptul să-ţi spui ţie însuţi : da ! Marele  DA spus vieţii . Trăiţi !
 Fiindcă noi ştim că nu suntem egali . 

P.S. 

Cele scrise nu reprezintă convingerile mele, ci părerea mea despre Nietzsche. 
Cred că de la Nietzsche putem învăţa mai ales cum să luptăm pentru ceva . 
La Nietzsche totul e război total . Cu toată fiinţa !  





marți, 16 iulie 2013

Scrisoarea lui Dela Dorel către văru’ Costel, din Delta Dunării



Dragă Costel,


      Tocmai m-am întors din Sulina, Sulaina pe englezește, că am fost și cu niște englezoaice, adică irlandeze, dar tot aia, din Belfast, unde am stat la pensiunea Delta Extaz de 3 stele, pensiunea adică, nu extazul, înțelegi ?, extazul a fost de 5 stele, mă, să mori nu alta ! Foarte frumos, aș zice splendid, dacă nu ar fi fost chiar frumos . Mai greu e să ajungi acolo, că știi am fost cu mașina și trebuie să treci Dunărea cu bacu, ori pe la Galați, ori pe la Brăila, și de aia e greu să te hotărăști, pe unde ... adică să treci în județ , la Tulcea . Dacă n-ai învățat poți și pe la Cernavodă, zic unii, dar depinde de unde vii pentru pod. Eu, dacă mă știi că am cetit ceva la școală, și am bacul luat, am fost pe la Galați. Da’ să știi că nu mi-a cerut nimeni diploma de la bacaloriat. Cu pluta nu m-am dus, că eram , cum îți ziceam cu mașina . De la Tulcea la Sulina tre’ să iei iar altceva, adică lași mașina la Tulcea și tu te duci cu Navrom sau cu nava rapidă. Eu am ales nava rapidă, că face o oră jumate pe ceas și merge repede, și-nainte și-napoi, adică de-a-ndărătu, cu spatele, și în față și de-a-ndoaselea, da cre’ că mai repede cu botul. La Delta Extaz m-am cazat cum îți ziceam cu irlandezele, care au venit cu cortu, da nu e camping la Sulina, adică de campat regulat, în  ordine, înțelegi adică ?, conform legii, mă ? Și le-a alungat de a venit peste mine, la Extaz . În primul rând trebuie să încep cu sfârșitul, neapărat, știi că eu le am cu turismul gastrofonic, că de la foame nu mai aud bine și mi se lungesc urechile, și nu poți așa, adică să stai cu urechile lungi, că se strică de la burtă tot sejurul. Ei, bine, trebe să-ți vând un pont ! Fii atent, dacă ajungi în deltă, trebuie să-ncerci să mănânci peștele, dar nu orice pește, ci ăsta de-l pescuiesc sulinezii din Dunăre. Musai să fie din Dunăre ! Deci, care-i șmecheria ? De la pește ... nu capul, nu coada ... ceafa , mă ! Ceafa e cea mai bună ! Da, mă ! Exact ca la porc. Să mori nu alta ! Ceafă de știucă, ceafă de somn, ceafă de crap  ! Da’ tre’ să mai știi că numai ceafa de scrumbie nu e bună ! Dacă îți dă cineva ceafă de scrumbie, să o refuzi, că e la păcăleală. Mai ales fiartă și marinată la oțet ! De asta iei de la basarabeni la găleată, în piață, la noi ! Capiș ? Mai e bun un fel de-i zice ... cum îi zice ? ... Am uitat ... Șturlubăț ? Nu ... Știubăț ? ... Stai că mi-am adus aminte ! Storciag, mă ! Storciag de somn ! La ăsta musai să mănânci capul de somn, că are tot felu’ de carne, și de la urechi, și pe lângă urechi, și limbă, și mai moale , și mușchi, de toate are ... O minunăție, mă, cu usturoi !  Numa că tre’ să știi ce să ceri, că ei îți dă . Vrei șnițel din ceafă de știucă, ei pac !, îți dau șnițel din ceafă de știucă ! Vrei puțe de crap, pac ! cu puțe de crap ! Icre, vreau să zic , înțelegi ? Cu ceapă roșie ! Mai întrebi ? Irlandezele astea, au mâncat mai mult la cuptor . După mai multe beri, cereau sam coc , și bucătaru le zicea că „ Acum vă coc ceva ! ” Da’ ele nu erau mulțumite ... Delta Ecstazi ? întrebau ... Aici e domle, Delta Extaz ! le zicea personalul . Da’ ele nu, nu înțelegeau ... Delta Ecstazi ca la nebuni ! Ce pretenții și la străinele astea ...

 De pescuit, am pescuit numai monștri ! I-am dat la localnici, la pisici, că trebe să-ți spun că au sulinezii ăștia niște pisici grase, zici că-s balene ! Eu cre’ că nu pelicanii, balenele astea de pisici mănâncă cel mai mult din peștele din deltă ! Am avut râme roșii, de acasă, de la borcan. Cre’ că le-a plăcut râmele astea, mai ales la bibanii, că le-nghițeau de le ajungea cu tot cu cârlig direct în stomac . Noroc că aveam cârligul mic ! E o chestie și pescuitul ăsta, dacă te prinde ...  Ar mai fi multe de povestit, dar te las pe tine să vii aici la Delta Extaz , la Sulina, să le desguști și singur . Că e multe de văzut ! Sunt multe păsărici pe aici prin Deltă . Și străine și de-ale locului .

Cu drag, al tău văr, Dela Dorel !

P.S.  Irlandezele au plecat până la urmă mulțumite. Am avut camerele alăturea. Ce să-ți zic ? Unii mai pescuiesc și altceva decât pește pe aici prin deltă. Și tu știi că nimic nu se compară cu endorfinele lu’ Dorel. Hai, pa ! La anu’ dacă mă mai duc, manageru mi-a zis că-mi dă cazare gratuită . Cică vin multe nemțoaice la anu’ . Dacă vrei, te iau cu mine ! Ce zici, te lipești ?


vineri, 5 iulie 2013

Prometeu nu e un derbedeu




Prometeu nu e un derbedeu
Farsă modernă într-un act

Personaje
Prometeu - un titan din vechea antichitate, nemuritor.
Agentul 1  - polițist, matur.
Agentul 2, Gheorghiță - polițist, asemenea, adică matur.
Agentul șef - polițist, superior, adică aproape 41 de ani.

În secția de poliție se află biroul agentului-șef plin cu dosare și cu un calculator. Agentul-șef stă la birou.

Prometeu încadrat de doi agenți  este adus încătușat.  Prometeu se smucește, încercând să se elibereze . Agenții încearcă să-l tempereze .


Agentul 1

Stai bre, nu te mai smuci așa ! Mai mult rău îți faci ... Uite că am ajuns la secție . Liniștește-te ! Ca tine nu am mai văzut eu ? Eroule ! Vezi că acuma ... ( îl strânge și mai tare pe Prometeu ) ... Eeee, las’ că vezi tu pe dracu cu șefu’ !

Agentul-șef ridică capul din hârtii și îi privește pe cei care au intrat .


Agentul 2

Să trăiți șefu’ !   ( își dă pe spate cascheta de pe fruntea transpirată,  scoate o batistă și se sterge .)

Agentul- șef

Ce e, măi, Gheorghiță ? Ai transpirat ?

Agentul 2

Am transpirat șefu ! Uite cu haimanalele astea ! Cu golanii !


Agentul- șef

Ce mi-ați adus ?


Agentul 1

Un derbedeu ! Tulburarea ordinii publice ... Nu a vrut nici să se legitimeze ...



Agentul- șef

Așa ?! ( zâmbește ) Domnul nu vrea să știm cine este ? ( se uită la Prometeu ) . De ce oare ? ( râde ) Hai aduceți-l încoace ! Să vedem cine e dumnealui .

Agentul 1
Stai jos, zeule !

Agentul 2 bucuros că nu mai trebuie să-l strunească pe Prometeu își scutură brațele satisfăcut . Prometeu se așează pe scaunul din fața biroului agentului-șef .

Agentul 2

E belea cu ăsta șefu’ ! N-a stat o clipă ... ( către Prometeu ) Să vorbești frumos cu șefu’, băi  ! ( către agentul-șef ) Nu pare băut ... poate ceva prafuri mai degrabă ...

 Agentul- șef

( Aranjează documentele din fața lui și le așează cu grijă într-o parte a biroului )

Bine, băieți !
( către Prometeu )
Deci așa ... Tulburarea ordinii publice ... Să vedem ... Cum te cheamă domnule ?

Prometeu

Prometeu .

Agentul-șef

Deci ... Prometeu . E bine ! Prometeu și mai cum ?

Prometeu

Prometeu și atât .

Agentul-șef


Păi, și atât ... nu e corect, domnule Prometeu ! O carte de identitate nu ai ?



Prometeu

Carte de identitate ? Nu am ...  Și nici măcar nu știu ce-i aia !

Agentul-șef

Așa ... nu știi ? ( îl privește suspicios ) Să nu faci pe șmecherul cu mine, auzi ?       ( repetă, apăsând pe cuvinte  ) Auzi, mă ? Unde te crezi ? Dă-mi cartea de identitate !

Prometeu

Nu o am ... Am pierdut-o !

Agentul-șef

Așa ...  Deci ai avut o carte de identitate ... deci știi despre ce e vorba ...

Prometeu

Nu știu, dar bănuiesc ...

Agentul-șef

Bănuiești ?  Ha,ha, ha !  ( Agentul-șef râde . Se uită la cei doi agenți care l-au adus pe Prometeu și râd împreună .) Auzi la el , bănuie !  Ha, ha, ha ! E bună asta ! ( se răstește la Prometeu ) Aici domnule, aici, numai noi avem voie să bănuim . Dumneata, nu ! Ne-am înțeles ? Dumneata doar răspunzi la întrebări . Nu bănui nimic ! ( face o pauză, apoi îl privește drept în ochi pe Prometeu și îl întreabă ) Și cam ce bănui dumneata ?

Prometeu

Ar fi trebuit ca fiecare om de pe acest pământ să știe ce am făcut pentru el , nu numai să mă cunoască .  De la conducătorul acestei lumi până la ultimul copil ! Așa, văd că am ajuns să am nevoie de un act care să spună despre mine cine sunt . Asta e mai mult decât nerecunoștință . Și nu e numai uitare . E indiferență . E umilitor ...  Voi ... voi nu mai vreți să știți de mine ! Vouă nu vă pasă !

Agentul-șef

Auzi, gata cu văicăreala asta inutilă . Habar n-am despre ce vorbești !

Prometeu

Vezi ? Despre asta e vorba !

Agentul-șef

Nu mă mai întrerupe când vorbesc eu ! Spune-mi, ești nebun ? Sau ai luat prafuri ... sau orice altceva ?

Prometeu

Nu, nu sunt nebun ! Sunt nemuritor !  Sau am crezut că pot fi nemuritor și în inima voastră . Ar fi fost așa de frumos  !

Agentul-șef

Băi, băi, trezește-te !  Hoo ! Ce dracu tot îndrugi acolo ? ( către agentul 2 ) Băi, Gheorghe, ia apropie-te de el și spune-mi, are pupilele dilatate ? Să știm și noi o treabă, de la început !

Agentul 2 se apropie de Prometeu și se uită în ochii lui .

Agentul 2

Nu șefu’ ! Nu sunt dilatate .

Agentul-șef

Ce să mai lungim vorba atâta . Lasă că aflu eu cine este ( deschide computerul ) Ia să vedem pe cine avem noi aici ... Deci ... ( tastează ) P ..ro ... me ...te ...u ! Sex masculin ... te găsim noi, nenicule ! Caucazian ... ( întreabă pe Prometeu ) Caucazian, nu ?  Ochi căprui ... păr castaniu ... domiciliul ... Domiciliul stabil, domnule Prometeu ?

Prometeu

Ultima dată ... Elbrus .

Agentul-șef

Deci ... Strada Elbrus ... numărul ?

Prometeu

Nu strada ... muntele Elbrus !

Agentul-șef

 În fine, ce regiune ?

Prometeu

Caucaz .

Agentul-șef

Caucaz ?  Da, am mai scris odată  ... deci caucazian  ... Nu-i nimic, avem acces și la arhivele din străinătate . Numele tatălui ?

Prometeu

Iapet .

Agentul-șef

Mama ?

Prometeu

Ce-i cu mama ?



Agentul-șef

Nimic . Doar numele mamei , asta te-ntreb ?

Prometeu

Temis . Acum știi cine sunt ?

Agentul-șef

Răbdare, răbdare, domnule Prometeu ...  ( victorios ) Enter !

Privește nedumerit ecranul computerului .

Agentul 1

Ce scrie șefu’ ?
Agentul-șef

Păi asta e ... Că nu scrie nimic ! Nu  e înregistrat nicăieri . Scrie informație necunoscută .
 ( către Prometeu )
Dumneata, domnule Prometeu ... dumneata nu exiști ! Cum ne poți explica asta ?

Prometeu

Eu nu sunt pământean . Eu sunt olimpian .

Agentul-șef, șoptit către cei doi polițiști . Le face semn să se apropie de el .

Agentul-șef

Iar începe ... Cred că nu e de competența noastră ... totuși ... Nu ?! Adică klingonian, olimpian ...
Agentul 1
Romulan  !

Agentul-șef

Ce romulan, bre ? Termină cu prostiile .

Agentul 1
Da șefu’ ! Gata cu romulanu’ !
Agentul-șef

Deci fiți atenți ! S-ar putea să fie scăpat dintr-un sanatoriu . Luați legătura cu spitalele de psihiatrie și vedeți dacă nu le-a dispărut vreun  Prometeu, din ăsta ... Bine ? Cam asta e ! Și să nu vă pună dracu să-i scoateți cătușele, că ăștia de se cred olimpieni, nu cred că știu prea multe . Ne-am înțeles ? Executarea !

Agentul 2

Și până atunci, șefu’ ?  Cu el (arată spre Prometeu )  ... cu el ce facem  ? Nu există ... nu avem mandat ...

Agentul-șef

Mda ... ai și tu dreptate  !  Îl reținem .  Deocamdată !  Fă procesul verbal  !  Poate îl pasăm doctorilor până la urmă ...  la psihiatrie . Scoate-i cătușele și du-l în camera de arest .
Agentul 1

Șefu’, da’ ați zis să nu-i scoatem cătușele ... că olimpienii ...

Agentul-șef

Lasă mă că nu se întâmplă nimic, mă ! Ce olimpian ? Nu vezi că e om ? Ce nu e om ? Zii tu că nu e om și eu îl mănânc !  Doar e sub cheie și în camera de arest . Hai, hai, că mai am și altă treabă !

Agentul 1 și 2
Către Prometeu .
Hai bre  ! Gata cu distracția !  Hai, ridică-te,  că mai avem și altă treabă  !

Agenții de poliție îl ridică pe Prometeu de pe scaun și îl iau cu ei spre camera de arest .



Agentul-șef

Se așează în fața calculatorului, se uită insistent la el și  aranjează tacticos monitorul .
                                                                                                       
Măi, al dracului ... Ia să dau eu și un search pe Google . Deci  ... ( tastează ) G...oo...g...le ... Așaaa ! P ...ro...me...te ...u ... Uite că e ceva pe ... pe Wiki ... wiki ... pedia !  Deci ... ( citește ) Pro ... me ...teu ... Iapet ... tatăl ... titan ... (pocnește din palme ) . Eeei, al dracului ! Știam eu ! Temis ... mama  lui ...  Mama lui ... Caucaz ... Elbrus ...  ( Se lasă pe scaun . Își dă cascheta pe spate și răsuflă ușurat . )  Golanul există ! Există pe Wikipedia ! Pffuuui ! E o legendă ...  Ce mică e domle și lumea asta a internetului . Gata ! L-am prins !