joi, 23 mai 2013

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 75




XCVIII.                   Despre Vidul plin

Maestrul stătea înconjurat de discipoli.

- Știu ce ați auzit despre vid . Acest vid despre care se vorbește este de fapt doar vidul minții.  Ea nu poate fi Vacuitatea izolată, ca stare simțită, fiindcă Vacuitatea izolată nu poate fi simțită direct . Nu poți simți Vidul, fiindcă golul prin definiție nu se lasă atins, nu se lasă cunoscut în nici un fel de persoana noastră, ci doar prin Ființa din noi, prin unirea cu El . Acel vid de care ați auzit nu este decât golirea minții, vacuitatea minții, ajungerea la acea minte-oglindă în care se reflectă interiorul tău și care nu apucă nimic. Vacuitatea minții este însă diferită de Vid . Dacă mintea ar apuca ceva, orice, s-ar naște un gând și atunci, acea stare irațională spre care vă îndrum eu, nu ar mai putea fi obținută, fiindcă devine rațională. Vacuitatea minții este însă o condiție necesară. Prin această golire mintea devine ca un potir gol, care lasă loc Divinului, sau, fiindcă am vorbit de mintea-oglindă, lasă să se reflecte în ea Ființa din noi . Orice cale este definită de finalitatea ei. Dacă finalul ar fi obținerea acelei stări de simțire mentale a vacuitații, atunci ceea ce obținem e fals, fiindcă așa cum am zis , adevărata Vacuitate nu se lasă simțită în noi decât prin umplerea ei. Unirea cu Ființa din noi ! Ea trebuie umplută, fiindcă  doar primind Ea, putem noi să o simțim . Acesta este Vidul plin . Asta e ceea spre care tindem . Oricine încearcă să spună ceva despre Vacuitate ca stare izolată de simțire, lăsând în afară Ființa, greșește . Nu poți spune nimic despre nimic. Dar El pare nimic, pentru că nu ne este dat nouă să Îl percepem direct. Noi nu Îl putem cunoaște doar cu vacuitatea minții. El de fapt nu e nimic . E Totul ! Deci, calea de care ați auzit voi, descrie de fapt vacuitatea minții. Calea mea implică și participarea noastră, prin Ființa din noi. Irațional. Obținerea izolată, prin meditație, doar a vacuității minții este inutilă fără umplerea de care v-am spus . Pentru a se putea realiza Marea Îmbrățișare trebuie ca și Egoul să dispară și să iasă la lumină Ființa . Numai nașterea Ființei, izolată, este și aceasta drumul doar pe jumătate. Căci apoi Ea este Cea care se va reflecta minții golite, irațional, și se va uni cu ceea ce unii numesc Vidul . Dar dacă El, Vidul, îmbrățișează totul ca un tată, mai poate fi numit El Vid ? Și dacă Ea primește totul ca o mamă, cum puteți să o numiți pe Ea Vacuitate ? 
Cum puteți voi să spuneți nimic la Totul ? 

Atât am avut de spus. Să aveți grijă de voi !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu