joi, 9 mai 2013

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 72



XCV.                   Discipolul maimuță

Maestrul îi spuse unui discipol :

-         Eu nu călăuzesc maimuțe, cu atât mai mult pe un om care face pe maimuța . Dacă aș avea într-adevăr nevoie de o maimuță, mai bine ar fi să țin una adevărată . Mi-ar oferi cu adevărat tot ce îmi poate oferi o maimuță . Tu nu poți face asta.  Din acest motiv, îți cer să nu mai imiți ! Nici pe mine, nici pe altcineva ! O persoană este un lucru unic și irepetabil. Calea mea e să te descoperi pe tine însuți. Irepetabilul .
-         Dar Viul ? răspunse discipolul .
-         Ce nu înțelegi ? De azi vei mânca timp de o lună numai banane și vei dormi în copac . Dar nu aici. Vei merge în sat . Nu vei avea voie să vorbești cu nimeni .

Discipolul ajunse de râsul sătenilor. Dar aceștia se plictisiseră repede de prezența sa inedită. Cel mai rău a fost, culmea, de necrezut pentru el, cu copiii. Ei au fost cei care au reușit să-l rănească acolo, undeva, în interiorul său, unde se strângea inima ghem, și unde nu ajunsese până atunci nimeni. Nu pentru că se strâmbau la el, și nu pentru că-i aruncau în batjocură banane sub copacul în care stătea, ci pentru că îl strigau : Discipolul maimuță ! Discipolul maimuță ! Îi aduceau aminte de ce era el acolo ... Fiindcă eșuase ... Fiindcă, în răutatea lor gratuită, copiii știau , ca și Maestrul, că el nu era doar o simplă maimuță . În prima noapte nu dormise . De durere ... De ce ? De ce el ? Întrebarea asta i se fixase în minte și în inimă. Nu a crezut că poți ajunge să suferi așa în toată întregimea ta . Și nu era o durere fizică . Numai acea durere din suflet te putea cuprinde cu totul în interiorul ei. Dar în altă noapte, când tot satul dormea, el cunoscu trezirea . Ființa din el răsări în locul egoului frânt, care abandonase lupta . Nu-l mai întreba . Nu se mai întreba . Inima lui cunoscu atunci bucuria fără margini a libertății de a fi, fără opreliști ... apoi râsu-plânsu ... apoi liniștea .
Maestrul l-a așteptat . Când a revenit la el, discipolul i-a spus :
-         Eu sunt discipolul-maimuță . M-am întors ! Și știu, că și tu ai fost odată ca mine .
 Maestrul, privind în ochii lui, i-a zis doar atât :
-         Știu ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu