vineri, 31 mai 2013

Ezoteric, 4, Nuntă alchimică

Am băut din vinul tău Dragoste.

Focul făr’ de cenușă l-ai aprins

Când m-ai sărutat,

Arzând buzele mele.

Beat umplu potirul minții,

Cuvintele – jar extazul Tău

Îl urcă spre nuntă.

Eu cu Tine port aurul luminii în trup.

Inima-mi cine-o vede ?

Liber cu Tine,

Eu nu mai sunt cel ce-am ars

Într-acest sărut.

Noi doi în unul,

Nebuniei dulci cântăm,

Dăruind nunții .

„ Lasă-mi ! Lasă-mi ceva ! ”

Extazul din inimă nu vi-l pot arăta ...

Doar dansul pereche,

În care ochiul lumii

Vede dansând doar

Pe unul.

„ Nebunul ! ”

Exclamă ei.

„ Cum ?!

Ăsta să fie împăratul ? ”
Dragostea zice că da !

miercuri, 29 mai 2013

Citatul de miercuri, 16



Veni un om și bătu la ușa Mult Iubitului.
O voce îi răspunse și întrebă "Cine-i acolo?"
Îndrăgostitul spuse "Sunt eu".
"Atunci pleacă", veni răspunsul dinăuntru,
"nu e loc aici pentru tine și mine".
Apoi, îndrăgostitul sosi a doua oară,
ciocăni din nou și vocea întrebă "Cine-i acolo?"
Și acesta răspunse "Ești tu".
"Intră", spuse vocea, "căci eu sunt înauntru". 
 

 Rumi




luni, 27 mai 2013

Ezoteric, 3, Zbor



Lumea mea  fără margini să-mi fie,

Călărind cvadriga  dimineții

Din noapte ridicându-mă Ție, 

Doamne, liber să-mi lași frâul vieții !



Norilor  barba să le-o  smulg cu tandrețe

Și zorilor poarta să le-o deschid ,

Acum sorții să-i dau eu binețe,

Ca zaruri spre cer să nu mai arunc .



Alb în lumină  umbră străină să n-am,

Visînd, să trăiesc cu inima-n brațe de leu.

Cu secera să nu curm a timpului an,

Pe Cronos să-l iert cu iertarea de zeu.



Semne pe trup nu-mi da ca să port,

Decât cele din lupta cu Tine,

Să știe că sunt viu și nu mort ,

Cei ce pecetea și-o poartă ca mine.



De acum  Tu știi c-am  să zbor.

Aripa mea  cu vârfu-i ară în zare,

Cerul deschis mi-e ogor,

Stelele  grâu  și-a brazdei cărare . 


duminică, 26 mai 2013

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 79



CII.                   Lecție

Un discipol îl întrebă pe Maestru :

-         De ce există totuși răul în lume ?
-         Răul este o lecție despre suferință . Odată ce ai învățat-o, nu mai are nici un efect asupra ta. El este doar pentru cei ce nu pot deosebi binele de rău. Cât va fi un singur om care nu va ști aceasta, Divinul va rămâne ca o bornă la mijloc. Luați coroana cu spini de pe fruntea omului. Lăsați-i doar florile roșii ale câmpului . Ele sunt coroana acestui pământ. Ați văzut voi oare un trandafir în câmpul de grâu ? Să nu uitați aceasta . Să aveți grijă de voi !



sâmbătă, 25 mai 2013

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 78



CI.                   Înțelepciunea

Maestrul le spuse discipolilor :

-         Cunoașterea, și mă refer acum  la cunoaștere ca erudiție, e ca un cerc, care cuprinde și închide tot în interiorul lui. Oricât de multe ai ști, vei fi întotdeauna limitat de marginile acestuia, de propria ta cunoaștere. Vei fi un prizonier al minții, totdeauna înăuntrul ei, totdeauna circumscris.  Înțelepciunea e atunci când reușești să faci un pas în afara cercului, când înțelesul te scoate dinăuntrul acestuia și te aruncă liber în neant. Abia când vei reuși să te eliberezi de circumferință și când vei putea trăi, având în jurul tău neantul, abia atunci vei avea adevărata înțelepciune. Acest lucru nu se poate întâmpla decât atunci când Divinul rupe cercul minții. Atât am avut să vă spun azi . 

Să aveți grijă de voi !


vineri, 24 mai 2013

Maestrul, supranumit cel fără nume, 77



C.                   Verde

Maestrul chemă la el trei din discipolii săi cei mai apropiați. Le arătă un măr roșu și le spuse :

-         Aveți fiecare un bilet pe care să scrieți ce culoare are acest măr .

Discipolii luară fiecare câte o pană și îndepliniră cererea Maestrului.

-         Acum citiți cu voce tare ce ați scris , le ordonă Maestrul.

Primul discipol spuse :
-         Acest măr are culoarea roșie .
Al doilea spuse și el :
-         Acest măr are culoarea roșie.
Al treilea  însă zise :
-         Acest măr are culoarea verde .
-         Cum poți să spui așa o prostie, se repeziră la el ceilalți doi discipoli.
-         Explică, îi ceru Maestrul .
-         Ceea ce e roșu pentru ei, eu îl văd verde din naștere, și din această cauză nu am mințit și nici nu am spus vreo prostie. Toți vedem același lucru, doar că ei spun roșu la verdele meu sau, dacă vreți altfel, eu spun verde la roșul lor. Chiar dacă îl îmbrăcăm în haine diferite, adevărul, ca și mărul aici de față, e unul singur. Unii vor spune că e roșu, alții vor spune că e verde, dar nu e nici o deosebire.