duminică, 13 ianuarie 2013

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 52



LXXV.                   Elefantul



Într-o zi frumoasă de vară la mănăstire veniseră mai multe perechi de tineri .

-         Spune-ne o poveste, îi ziseră aceștia Maestrului.
-         O poveste ?! Despre ce ?
-         Despre dragoste ... Cea mai frumoasă pe care o știți !
Maestrul căzu pe gânduri ...
-         Cea mai frumoasă ... Știu una, care nu e numai frumoasă, e perfectă  !
Iat-o :
Un elefant s-a îndrăgostit de o rândunică . Și totul era așa de frumos !

Apoi Maestrul tăcu . Și tăcu ... Și tăcu ... Până când, unul din tineri îndrăzni :
-         Asta-i tot ?
-         Tot, răspunse Maestrul . Nu mai e nimic de adăugat . V-am spus că e perfectă !
-         N-am înțeles nimic din povestea asta, mai îndrăzni să spună tânărul .
-         Nu-i nimic, îi răspunse Maestrul . Când vei fi în locul elefantului, vei înțelege ...





 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu