vineri, 11 ianuarie 2013

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 51



LXXIV.                   Oglinda


Un nobil foarte bogat din Ținutul de Jos îl invită pe Maestru la palatul său . Maestrul refuză la început invitația, însă, văzând insistența acestuia, și pentru binele mănăstirii, într-un final acceptă și se duse la palat .
Când se aflară față-n față, în camera de primire a oaspeților, nobilul îl întrebă pe Maestru :
-         Am auzit că în nordul țării ar fi un maestru, cu mai mulți discipoli și care ar practica o cale diferită de a ta . Ce părere ai despre asta ?
-         E posibil, îi răspunse Maestrul. Eu am auzit chiar de mai mulți maeștri, de la cei care au fost pe la ei, și au venit apoi la mine .
-         Și care e atunci calea cea adevărată ?, îi zise nobilul . Poți să-mi dai un răspuns la această întrebare?
-         Am să-ți răspund , îi zise Maestrul, dar pentru asta trebuie să-mi aduci trei oglinzi : una din argint, una din cristal și una din sticlă . Poți să faci asta ?

Nobilul porunci să se aducă imediat oglinzile cerute . Odată ce dorința îi fu îndeplinită, Maestrul, îl rugă apoi pe nobil să le încerce, și să se uite în fiecare oglindă, pe rând .
-         E vreo diferență ? îl întrebă Maestrul .
Nobilul zâmbi .
-         Bine, am înțeles ! Acum, spune-mi, care e oglinda ta ?
-         Oglinda mea ? Nu e nici una din cele în care te-ai privit, și nu pot să ți-o arăt, pentru că doar eu pot să privesc în ea . În schimb, pot să încerc, să te ajut să o vezi pe a ta .
-         A mea ?!, întrebă nedumerit nobilul .
-         Da, îi răspunse Maestrul . Fiecare om poartă în inima sa o oglindă, în care privind, se poate descoperi pe sine . Aceasta e oglinda și Calea mea .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu