duminică, 6 ianuarie 2013

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 50



LXXIII.                   Lumânarea


Maestrul își chemă în plină noapte discipolii . Toți se strânseră în cerc, în fața unei lumânări aprinse .

-         Vreau să priviți la această lumânare și la flacără ei și să vă gândiți la bunătate și la iubire, căci vă voi întreba : cel ce iubește este bun sau cel ce este bun, iubește ? Poate fi omul bun în afara iubirii ? Iubirea este o manifestare a bunătății sau bunătatea este de fapt manifestarea iubirii ? Eu vă spun doar atât : omul care iubește, nu poate greși !

După momentul de meditație cerut de Maestru, acesta se adresă din nou discipolilor :

-         Omul care iubește, arde din bunătate în flacăra jertfei de sine, și ca și flacăra lumânarii luminează în jurul său cu iubirea sa, căci iubirea este lumina jertfei , și astfel zămislește binele. 




2 comentarii: