sâmbătă, 29 decembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 47






LXX.                   Despre morală


Maestrul spuse :

-         Omul alege să fie prin el însuși morala acestei lumi și astfel, prin el, lumea se desparte între bine și rău . Această pereche de contrarii  bine–rău își are rădăcina în el prin judecata lui și apoi, prin acțiunea lui . Luați omul din această lume și vedeți ce rămâne ! Natura nu despică firescul, fiindcă ea nu judecă, și dacă acționează, acționează conform legilor sale firești, niciodată rău, niciodată bine . Această pereche de contrarii, care creează o lume bipolară, aparține deci numai omului . De ce ? Fiindcă omul este cel care nu respectă legile Divinului în acțiunea sa, fiindcă omul este cel care se situează prin acțiunea sa de partea binelui sau a răului . Omul poate ieși din această dualitate în două situații : prima, când iubește, și e cel mai frumos așa, fiindcă iubirea lasă numai Divinul din noi să se manifeste, și astfel omul poate să acționeze liber, fiindcă poartă chipul Divinului, și a doua oară, când omul hotărăște să nu se mai separe prin morală de natură, deci judecata lui să nu mai creeze dualitatea, dar cu mențiunea trăirii în armonie cu ea, ca astfel, respectând natura, să respecte legile firești ale Divinului, altfel, se transformă doar într-un animal care nu mai respectă nici o lege . Când mintea însoțește răutatea, omul devine monstrul acestei lumi .






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu