marți, 8 ianuarie 2013

DD, Dela Dorel în Franța - Ep. 2 O a doua scrisoare



DD, Dela Dorel a doua zi an Frans

M-am trezit în toiul dimineţii, şi nu era nici noapte, nici zi, adică mai mult noapte, cum am zis, spre dimineaţă . Am oprit alarma pe mobil, adică ca să nu mai deranjeze, să nu mai sune, că sună cam tare, piu, piu, piu, ca o sirenă face, atunci, şi l-am trezit şi pe Costel, care oricum, nu mai dormea nici el prea mult, doar aşa, aţipea , aşa ... cu gura deschisă, sforăia , nu mult, prea puţin, cu ochii închişi, amîndoi . Costele, hai la masă ! îi zic, trag de el. Hai mă la masă ! Acesta zice : Stai, mă, huo ! Să mă spăl, zice Costel . Ne-am spălat pe faţă, ne-am spălat pe dinţi, ne-am spălat . Mergem jos amîndoi, că jos, micul dejun , nu v-am spus ? Da , jos . Nu mulţi oameni acolo, de altfel cam puţini, toţi şi ei la micul dejun . Micul dejun, mic, pentru ca să zic aşa , hotelul mic, ieftin, 2 euro. Costele, ce avem de potolit foamea ? întreb . Ceai, iaurt, lapte, cafea ? Ceai ?! zic, da ce, eu sunt bolnav ? Dă-mi, atunci, mă repet eu, o cană iaurt,  o cană lapte şi cafea . Cît ? apostrofează Costel . Decît o cană, zic eu . Cafea, decît o cană . Restul, la fel, cum  ţi-am zis . Cu ce ? mă întreabă Costel . Cu de toate , mă enervez din nou la el, cu lapte, cu iaurt, cu cafea . Nu, mă, cu ce vrei să le mănînci? întreabă Costel. Păi … mirat eu, zic, cu cana mă, ce nu au căni ? Au gem, zice Costel . Gem ? Da , zice iar Costel. Confitiur. Aşa le zice la gem, francejii , confitiur . Gem, de ce  ? Păi, de multe . Amestecate ? întreb . Separeuri, zice Costel . De prune, de caise, de căpşune, de portocale …  Ia mă, zic eu, una din fiecare, precaut zic, dacă nu ne place ? Trebe încercat, ia-le pe toate ! Şi ia şi o … o … din aia subţire, pîine, aia e bună . Uite, aia mai lungă . Baghet, zice Costel . Da, mă, nu te mai fandosi, zic, nu fi tîmpit chiar acum, ia şi bagheta ! Ia-o mai repede, nu vezi că e singura . Mîncat tot, eu cu Costel. Cînd să plecăm , văd suc . Băi Costele, apostrofez iar. Uite, suc ! De ce nu mi-ai zis că au şi suc ? Beau 2 pahare, Costel şi el decît două căni. De portocale … Sucul, zic .  Slăbuţ,  întradevăr, mic, foarte mic micul dejun , acesta la franţuji, 2 euro, hmmm …   Îi zic lui Costel : Să luăm şi cornuri, uite au cornuri, ia două ! Şi eu ? îmi zice Costel. Şi tu două, mă, nu ţipa aici, ce eşti neam prost !   Plecăm . Franţujii pus masa iar . Gemuri, lapte, iaurt,  cafea, cornuri, baghet … Vezi ?!  spun la Costel, nu vroiai să luăm cornuri . Totuşi , plătit, nu ? 2 euro …
Unde mergem azi ? întreb Costel . La Luvru, zice . Lurvru ? mă gîndesc eu . Ce e acolo, Lurvru ? Muzeu,  face Costel, ştii tu … tablouri ? ... picturi ? ... statui, chestii din astea, cu de toate, din artă ! Auzi ? zic eu gîndurat, timbre … timbre n-au ? Costel : Da ce-ţi trebe ? Am eu un vis, de copil mic, un vis zic, ştii … de copil mic, aveam colecţie, clasor de timbre, coliţi, multe  … dar fiincă am avut doar două, cu 2 cai , timbre Şarjah … şi ştii ce mult doream toată seria asta ? Poate măcar acum, o văd la Paris , acum … seria toată … cu toţi caii … adică, totuși, timbre Şarjah , Lurvru, nu ?! … totuşi … Măcar iapa aia albă, arabă, s-o văd, pe care n-a vrut ca să mi-o dea nenorocitu ăla,  la schimb cu … cu … alt cal, pe care îl aveam eu, da de două ori , dulbliură adică. Am plîns atunci … copil mic … Prost, ce vrei ?  Amintirile sunt … N-a vrut ca să-mi dea … iapa … prostul …  Da …  Doare, da …  asta e ! Mă-ntorc la Costel : Ăăă, ce zici, oare au ? Nu-ş ce să zic Dorele, îmi zice mie Costel.   N-am fost nici eu la Luvru, dar dacă au de toate, de peste tot, din astea, de artă , poate au şi ... nu?! ... timbre . Da cît durează o vizită la Lurvru, întreb eu . Costel zice, apreciativ : Cică, poa şi 7 zile ! Du-te mă ! fac eu, la el . 7 zile ? Da ce, mă , au şi mare ? Au plaje ? zic. Că eu doar cînd mă duc la mare stau cîte 7 zile şi mai mult … Pfui, a dracului cu Lurvru , ăsta … Mda …   Hai atunci la Super –marșe ! Super market, adică ... pe franțuzește  . Să ne luăm atunci şi de mîncare şi după, adică după amiază, cît e timp frumos, mergem şi noi , cum spui tu, la Lurvru, da pregătiţi, adică … şi mai vedem noi, ce e de văzut , pe ici, pe colo.  Vedem noi ce vedem, acolo … Auzi, 7 zile …Băi, tată, băi … Mare lucru … mare lucru, nu ?! Lurvrul, ăsta ? Şi plecăm totuşi , ca să fie sigur, la Super – marșe .
Am ajuns la Super-marșe . Lume multă, de toate, cu ... de toți, cu ... fără copii, cu ... fără căruț, copiii zic , doar cu ... coș  ...  cel puțin, de toate culorile, numai cu ... sau fără, în fine . Întreb pe Costel :  Ce luăm ? Zice el : Vrei iaurt ? Zic eu : Da.  Uite, cu vișine ! 8, la un euro . N-o fi bun ? Ia vezi, tu Costele, ce scrie  pe etichetă ? Zice Costel : E bun . Scrie pe franceză, dar e bun . Ce scrie ? întreb și eu, de ... așa .. curios . Costel zice : Scrie ...  acid ... acid algi ... alginic  . Alcinic ? întreb, eu, mirat . Nu zice Costel : Alginic !  Zic eu : Are din aia  ?!... din ăla ? ... din ce ? ... zii tu, mă, din ăla ?... din aia ?! ... Uuuf, îmi stă sub limbă ! De alge, mă ! Poțiune ... poluție ? ... nu, soluție, nu poluție ! ... mi-aduc acum aminte ... da,  extracție ... adică, de alge, are ?  Costel, buimac, spune :  Nu știu mă ! Nu cred ! Și- atunci nu mă mai rezist și mă proțăpesc de tot la el : Eeee ! Ia dă mă și la mine, să-ți citesc eu ! Și citesc apoi și eu : Po...po ...poli ...  poli  ?... po... li ... Tu-ț polii  tăi ... de ... de ... di ... dimetil ... Băi, iaurtul ăsta are și metil ? Xilo ...Xiloxon, nu, xiloxen ... Asta ce-i ? Nu e gaz ? Nu, xiloxan scrie, nu xiloxen. Da, xiloxan ! Ce dracu ne dau ăștia mă ? N-o fi ... celofan ? Celofan în franceză, xiloxan ? Stai bre așa, că am dicționar la mine . Și mă reped la dicționar . Ia să vedem . Xi ...xi ... lo ... lo... fon, xilo ... Nu e ... nu mai e nimic după xilofon, după, zic . Erată n-au ... Băi, Costele, prost dicționar mi-a dat proasta aia de la librărie . Nimic nu e ca lumea în dicționaru ăsta  ... Eu, să știi,  că nu iau din astea . Uite că mai scrie și de altele  ... Ești sigur că suntem la lactate ? Nu e șampon ? Acasă la Românica, eu știam ce luam, că uite, eu luam iaurt numai de la Sana, așa mai subțire, nu ca astea mici, la pahare, la sticluțe, dar un pic mai mari . Fac iaurt bun ăștia de la Sana, ia vezi tu, nu au și aicea de la Sana ? Căutăm . N-au . Asta e ! zic la Costel . Nu mai luăm iaurt . Și dacă nu putem să luăm iaurt, mai putem să luăm doar  pateu . Asta ... așa, știi ...  ca să ne putem amîndoi ...  adică sătura, ieftin ! Și zic hotărît la Costel : Luăm pateu de ficat ! Foa gra, zice Costel la mine . Floa ...  ce ?   zic eu . Nu floa ! face Costel la mine .  Foaaa ... foa  ... grrra ! Ficat gras, adică ! Ăsta-i pateul lor, de ficat franțuzesc, pateu, dar de gîscă, îmi zice  Costel . Bine mă, dacă zici tu , fie și de gîscă . Luăm de gîscă ! Ai găsit ? Da, mă, îmi zice Costel, da nu vrei să știi ... Ia și tu 7 cutii, mă repet la el . Stăm 7 zile an Frans, una pe zi, nu e mult . Ba e mult, zice Costel. E mult ? 7 cutii  ?!  E mult ? întreb  din nou, de tot la el. Da tu,  decît pateu  ... vrei să mănînci ? Decît, decît, nu importă la noi , ăștia românii, săracii  !  mai spune oțetit,  Costel . Peste 1000 de euro, Dorele ... peste ...  face ! Da ... mai mult ... cred că ...  nu face ! Face sau nu face, totuși ...1000 de euro ? întreb eu din nou , intricat . Mai uită-te o dată la preț ! Costel zice : E sigur ca moartea ! 1000 de euro, în cap, și peste chiar !  Pentru ce, Costele,  1000 de euro ? Na ... îmi zice Costel . De asta nu se importă, pentru noi, Dorele ! Știu și eu ... că e franțuzesc, de gîscă, nu ? Dă-te mă, că nu se poate ! Așa ceva nu se există ! Cum așa, 1000 de euro, pateu de ficat, da ce e de aur ? Așa bine, face Costel . Dă-l mă  dracului, zic eu, poa să fie și de ouă de gînsac . Nu luăm ! Ce naiba mănîncă gîștele astea de 1000 de euro ? gîndesc eu, interogativ, în minte .  Și-i mai zic atît  lu Costel :  Nu fi supărat . Mergem la hotel și mai luăm niște gem . De care vrei tu, da ?!  Și după ce mîncăm, mergem apoi și la Lurvru . Că e frumos afară . Da ?!  E bine ?  Costel tace .  Băi, Sava ?! zic.  Răspunde ! Costel timorat, mă replică : Cum zici tu, Dorele ... Cum zici tu ...

Asta fu a doua zi, cu regret, semnez DD, adică Dela Dorel .


P.S.  Am stat flămînzi . Francezii, la hotel, strîns masa, strîns gem, strîns suc, strîns tot . Urcat sus, căutat juma de baghet, rămasă de dimineață . Nu găsit nimic. Negresa ... aia cu aspiratorul din holul mare ... strîns și ea tot .  Sau poate mai rău, mîncat ... oare ?...  ea ...  tot ? Totuși, nu se știe, nu găsit deloc firmituri . Orvoar, vă zic, pe mîine ! Costel supărat pe mine, dar dormim amîndoi, separat, buștean, din nou pînă dimineață .






                                             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu