joi, 27 decembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 46



LXIX.                   Plăcinta


Venise ora prânzului . Maestrul stătea la masă împreună cu discipolii . De la bucătărie se aduse o plăcintă mare, rotundă . 

-         Aseară am avut un vis, le zise Maestrul .  Și din pricina acelui vis, am rugat să avem la masă, astăzi, această plăcintă . Luînd cuțitul, Maestrul tăie câte o bucată pentru fiecare discipol .
-         Noi suntem manifestarea Viului, spuse Maestrul, și purtăm o fărâmă de Divin în noi . Pentru a înțelege aceasta, gândiți-vă că Marele Suflet, Întregul Divin, este ca această plăcintă, dar fără sfârșit . Noi primim la naștere, după cum am spus, o fărâmă . Ea este o bucată din plăcintă, și deși este plăcinta, vă dați seama că de fapt, în același timp, nu e plăcinta întreagă. Partea are aceeași substanță ca Totul și Totul se regăsește în acea parte, dar nu este Întregul . Rostul nostru e să facem partea să se unească iar, cu Divinul Întreg , în Marea Îmbrățișare, și pentru asta noi trebuie să purtăm chipul Divinului .
     Sub această formă, visul meu mi-a oferit o imagine a Căii,  și eu v-am oferit-o vouă, pentru ca și voi să știți, că sunteți zgomotul frunzei sub suflarea vântului și nu zgomotul pădurii ... Dar când nu veți mai auzi numai foșnetul acelei frunze singure, și vă veți simți parte a întregii păduri, atunci veți auzi toată pădurea, și veți deveni una cu zgomotul acesteia .



3 comentarii:

  1. Aceasta poveste reprezinta, impreuna cu alte cateva din acest ciclu, esenta, radacina Caii Maestrului Cel fara nume. Acestea sunt esentiale pentru intelegerea Caii lui . Multumesc pentru comentariu, draga Radu !

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu e Cina cea de taina, e pranzul ! :)) Nu are, totusi, elementele Cinei celei de taina .

    RăspundețiȘtergere