joi, 13 decembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 43



LXVII.                   Țesătorul


A fost odată un țesător, își începu povestea Maestrul . Era un om simplu, care trăia din războiul său de țesut . Nu era invidiat de nimeni, pentru că nimeni nu își dorea să ducă viața lui . Nevoile sale nu erau multe și din această cauză el era fericit . Nu avea întrebări .  Plăcerea lui era munca , așa că toată ziua țesea, țesea, țesea ... Au trecut anii, părul lui începuse să albească, numai zâmbetul de pe fața sa nu îmbătrânea . Într-o zi, în timp ce trecea suveica prin rostul urzelii la războiul său de țesut, încremeni . Așa îl găsi fata sa, cu chipul luminat și cu urma unei lacrimi pe obraz .
-         Ce s-a întâmplat tată ? îl întrebă fata .
-         M-am trezit dintr-un vis, îi răspunse țesătorul . Un vis în care eu m-am știut țesând, dar în care de fapt, eu eram cel țesut. În fața ochilor mei mi  s-a arătat întreaga lume ca o pânză , o pânză la care Divinul țesea cu firul vieții mele, încrucișând firele vieților tuturor cunoscuților mei, și încă și pe acelea ale necunoscuților, întâmplători, din zilele mele obișnuite . Eu eram ca o iluzie în viața altora, după cum și ei erau la rândul lor, ca niște iluzii în viața mea, iar visurile noastre erau așa de întrepătrunse, încât eu, nu mai știam dacă trăiam în visul meu sau dacă eram simplul trecător din visurile nenumăraților oameni . Tulburat fiind, fără să mai cunosc, după cum ți-am spus, cine din ce vis venea , totul mi-a devenit așa de încâlcit, încât, ceea ce eu credeam la acel moment, că e pânza visului meu, s-a deșirat și totul a sfârșit într-o îmbulzeală de fire. Am rămas suspendat în întunericul lăsat, fără să mai știu de clipă, și din acel haos am văzut mâna nevăzută, luminoasă, a Divinului cum reașează toate ițele la locul lor și pânza lumii reapare, strălucitoare, din nou fața ochilor mei . Eu eram la același război de țesut, numai că de data aceasta, vedeam cum acea mână luminoasă, care țesea pânza lumii, însoțea mâna mea slabă, care ținea suveica . Și atunci am plâns ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu