sâmbătă, 8 decembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 40



LXIV.                   Un strop de ploaie



Maestrul și un discipol meditau în sunetul ploii . În aerul proaspăt și umed, tăcerea îmbrăca picurii de apă .
          Pic, pic, pic ...
La sfârșit, când cei doi deschiseră ochii,  Maestrul îl întrebă pe discipol :
-         Tu, cine crezi că ai fost în această armonie, un strop de ploaie sau ploaia însăși ?
Discipolul tăcu, iar Maestrul continuă .
-         Dacă tu ai fost picătura de ploaie, oare nu ai fost atunci chiar ploaia ? Căci este posibil, gândește-te, ca tu să fi fost chiar prima picătură sau poate ultima, și în acel strop ultim sau de început, în acel moment, tu ai fost întreaga ploaie... Dar ce deosebire este între prima, ultima și celelalte, când în toate a trăit la fel de intens ploaia ? Oare nu le-am simțit pe toate la fel ? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu