joi, 6 decembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 39



LXIII.                   În așteptarea unui ceai


Într-o seară, Maestrul stătea cu discipolii săi mai tineri în jurul unei mese, așteptând ceaiul .

-         Știu, zise Maestrul, la început vă frământă acele întrebări, care frământă pe orice  Căutător . Ce este lumea ? Cine sunt eu ? Acum, după întâlnirea cu mine, ar trebui să știți ce este lumea . Niciodată nu am spus altceva decât aceasta : lumea este în întregul ei , ca și în fiecare parte a sa, o manifestare a Viului . Ceea ce percepem noi despre ea este, pentru început, un tablou al simțurilor, și dacă ne-am rezuma la simțuri, am rămâne izolați într-o iluzie . Pământul pădurii este mirosit și de nasul tigrului ce urmărește urma vânatului, și de cel al mistrețului în căutare de ciuperci, și de al nostru . Florile câmpului sunt văzute și de pasărea din văzduh, și de calul ce paște, și de noi . Urletul lupului este auzit și de urechea oii ghemuite în saivan, și de urechea câinelui ce o păzește, și de urechea ciobanului . Când știi toate astea, îți dai seama, că și tu nu ești altceva, decât o parte al acestui tablou al simțurilor , că și tu faci parte din marea iluzie și ești o iluzie, atât pentru tine, cât și pentru ceilalți, cu care ești în acest vis . Dar, când știi că ești o iluzie, deja nu mai ești o iluzie, fiindcă atunci știi că și tu ești din lume și făcând parte din lume și tu ești o manifestare a Viului . Și încă trebuie să mergeți mai departe ... nu puteți să vă opriți aici, pentru că ați rămâne închiși din nou într-o capcană a minții . Trebuie să pătrundeți în voi, pentru ca într-un final să ajungeți să simțiți Viul ! Asta este Calea. Să ajungeți să cuprindeți ceea ce e în spatele măștilor, nemirosibilul, nevăzutul, neauzitul, să simțiți astfel, cum v-am spus, Viul, și să treceți dincolo de manifestarea Lui . Trecând dincolo, veți simți trăirea celor manifestate ... Viața !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu