miercuri, 28 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 36



LVIII.                   Lacul



După ce vizitară oceanul, Maestrul și discipolii săi se întorseseră la mănăstire . Imediat, Maestrul îi duse pe marginea unui lac micuț din apropiere . Aici, privind suprafața lină a lacului, le spuse :

-         Oceanul, cu valurile sale, este ca lumea privită prin ochii minții . Nesfârșită ... și veșnic neliniștită. Când interiorul vostru va fi precum luciul lipsit de unde al acestui lac, lumea toată se va putea oglindi în el, fără să vă mai tulbure.  Și abia așa, o să ajungeți să o puteți cuprinde, atunci când,  nici nu o să vă mai doriți acest lucru . Pentru că, în acele momente, cunoașterea curge spre voi, de la sine .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu