joi, 29 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 37



LIX.                   Maestrul și floarea



Aflați în grădina mănăstirii, discipolul privea spre Maestru, iar Maestrul privea spre o floare.       

-         Întreaga Cunoaștere a Căii o poți vedea prin această crizantemă, dacă îi vei simți rădăcina, îi spuse Maestrul, discipolului . Fără rădăcină, ea nu ar putea înflori .Viul urcă prin ea, și se manifestă în fața ochilor spiritului nostru, prin floare . Trezește-te și îmbrățișează-L ! Deschide-te, află-ți rădăcina și vei putea vedea floarea sufletului tău înflorită ! Atât îți mai spun ... Mintea vede doar câte petale are o floare. Nu le număra ! 







LX.                Coșciugul


Maestrul le zise discipolilor adunați în jurul său :

-         Mulți zic că meditând, trebuie să ajungi să cunoști liniștea din coșciug . Pacea ! Echilibrul ! Să fii întotdeauna la mijloc ... Nu trebuie să te abați cu nici un pas . Nici la stânga, nici la dreapta !  E adevărat, dar doar în meditație . Nu trebuie prin asta să înțelegeți, că trebuie să vă trăiți și viața ca într-un coșciug . Eu nu vreau să vă învăț doar să muriți . Nu acesta e sensul căutării noastre . Eu vreau să vă învăț mai ales, să vă ucideți moartea, ca astfel să puteți trăi cu adevărat !  Viața e sensul Căii . Râdeți, știind toate acestea . Plângeți, dacă este de plâns, știind toate acestea . Eu am plâns, când am văzut ignoranța lumii, dar am ales să râd, ca să scap lumea de această ignoranță.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu