luni, 26 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 35



LVI.                   Inima

Elevii îl întrebară pe Maestru :

-         De unde această învățătură ? Cine v-a fost Maestru ?
-         Maestrul meu l-am găsit în inima mea . Am ascultat-o, i-am respectat întotdeauna cuvântul și ea mi-a arătat Calea . Nu faceți din mintea voastră stăpânul vostru . Ea este un simplu cal, nu călărețul . Inima este poarta către Divinul din voi . Nu trebuie decât să o deschideți . Unde veți intra, veți găsi răspunsul la toate întrebările . Mintea vă arată o mie de uși . Inima vă dă o singură cheie. Iubirea !





LVII.                Liniște



Maestrul medita alături de elevii săi într-o liniște desăvârșită . La sfârșit Maestrul îi întrebă :

-         Cum a fost ? Ați atins liniștea ?

Unul din discipoli îi răspunse :

-         Da, Maestre .
-         Și ce ți-a spus ?
-         Nimic, răspunse discipolul ... dar am simțit totul, continuă el .
-         Nu-i așa, că nu-i nimic mai frumos ca aceasta, zise Maestrul . Când mintea atinge liniștea, cuvintele tac și inima înflorește .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu