marți, 6 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 24



XLII.                   Despre viață

Mai mulți orășeni veniseră la mănăstire să aducă niște ofrande . Ei îl întrebară pe Maestru despre viață .

-         Viața i se oferă omului, așa cum i se oferă orice rodește pe lumea aceasta, le zise Maestrul . Luați de exemplu un piersic . Așa cum acesta  nu vă va cere nimic în schimbul fructelor sale, așa nici viața nu vă va cere ceva pentru rodul ei. Tot ce îi trebuie piersicului sunt apa și soarele . Tot ce îi trebuie vieții sunt iubirea și trezirea , pentru că viața omului este îmbrăcată într-un vis . Unii nu se trezesc niciodată , dar cei care se dezbracă de acest veșmânt , vor putea trăi cu adevărat , fiindcă vă veți rupe de iluziile în care vă pierdeați până atunci.  Treziți-vă și veți iubi, iubiți și dragostea vă va trezi spre viața adevărată . O clipă din ea , vă spun, valorează cât o eternitate și de veți trăi eternitatea, vă va fi de ajuns și o clipă pentru astă viață . Nu trebuie decât să întindeți mâna și să culegeți fructul acesta neasemuit, în care stă copt timpul .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu