joi, 29 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 37



LIX.                   Maestrul și floarea



Aflați în grădina mănăstirii, discipolul privea spre Maestru, iar Maestrul privea spre o floare.       

-         Întreaga Cunoaștere a Căii o poți vedea prin această crizantemă, dacă îi vei simți rădăcina, îi spuse Maestrul, discipolului . Fără rădăcină, ea nu ar putea înflori .Viul urcă prin ea, și se manifestă în fața ochilor spiritului nostru, prin floare . Trezește-te și îmbrățișează-L ! Deschide-te, află-ți rădăcina și vei putea vedea floarea sufletului tău înflorită ! Atât îți mai spun ... Mintea vede doar câte petale are o floare. Nu le număra ! 







LX.                Coșciugul


Maestrul le zise discipolilor adunați în jurul său :

-         Mulți zic că meditând, trebuie să ajungi să cunoști liniștea din coșciug . Pacea ! Echilibrul ! Să fii întotdeauna la mijloc ... Nu trebuie să te abați cu nici un pas . Nici la stânga, nici la dreapta !  E adevărat, dar doar în meditație . Nu trebuie prin asta să înțelegeți, că trebuie să vă trăiți și viața ca într-un coșciug . Eu nu vreau să vă învăț doar să muriți . Nu acesta e sensul căutării noastre . Eu vreau să vă învăț mai ales, să vă ucideți moartea, ca astfel să puteți trăi cu adevărat !  Viața e sensul Căii . Râdeți, știind toate acestea . Plângeți, dacă este de plâns, știind toate acestea . Eu am plâns, când am văzut ignoranța lumii, dar am ales să râd, ca să scap lumea de această ignoranță.

miercuri, 28 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 36



LVIII.                   Lacul



După ce vizitară oceanul, Maestrul și discipolii săi se întorseseră la mănăstire . Imediat, Maestrul îi duse pe marginea unui lac micuț din apropiere . Aici, privind suprafața lină a lacului, le spuse :

-         Oceanul, cu valurile sale, este ca lumea privită prin ochii minții . Nesfârșită ... și veșnic neliniștită. Când interiorul vostru va fi precum luciul lipsit de unde al acestui lac, lumea toată se va putea oglindi în el, fără să vă mai tulbure.  Și abia așa, o să ajungeți să o puteți cuprinde, atunci când,  nici nu o să vă mai doriți acest lucru . Pentru că, în acele momente, cunoașterea curge spre voi, de la sine .

luni, 26 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 35



LVI.                   Inima

Elevii îl întrebară pe Maestru :

-         De unde această învățătură ? Cine v-a fost Maestru ?
-         Maestrul meu l-am găsit în inima mea . Am ascultat-o, i-am respectat întotdeauna cuvântul și ea mi-a arătat Calea . Nu faceți din mintea voastră stăpânul vostru . Ea este un simplu cal, nu călărețul . Inima este poarta către Divinul din voi . Nu trebuie decât să o deschideți . Unde veți intra, veți găsi răspunsul la toate întrebările . Mintea vă arată o mie de uși . Inima vă dă o singură cheie. Iubirea !





LVII.                Liniște



Maestrul medita alături de elevii săi într-o liniște desăvârșită . La sfârșit Maestrul îi întrebă :

-         Cum a fost ? Ați atins liniștea ?

Unul din discipoli îi răspunse :

-         Da, Maestre .
-         Și ce ți-a spus ?
-         Nimic, răspunse discipolul ... dar am simțit totul, continuă el .
-         Nu-i așa, că nu-i nimic mai frumos ca aceasta, zise Maestrul . Când mintea atinge liniștea, cuvintele tac și inima înflorește .

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume , 34



LV.                   Viul

Unul din discipoli îl întrebă pe Maestru :

-          Maestre, nu aș vrea să înțeleg altfel Viul, decât așa cum ne vorbiți despre El . Ce este Viul pe care-L pomeniți ?
-         Viul ?! Viul nu se gândește, dacă vrei să-L cunoști . Întotdeauna gândindu-L, va fi incomplet, fiindcă doar o parte se lasă cunoscut minții . El, mai ales, se simte . Se simte cu toată ființa ta . Calea pe care vreau eu să pășiți este chiar simțirea acestui Viu . Această simțire nu poate veni decât din El, prin contopirea în El . Această stare trebuie căutată . Eu aș putea spune doar atât : El este Divinul din noi, pentru că El se manifestă în tot Universul ;  El este însăși existența, atemporalul din tot temporalul creat, non- născutul, energia non-spațiului, cea care creează, neschimbată fiind, toate formele și ființarea ; El este păstrătorul Universului, fiindcă în toate stă Legea Lui ; El este Totul, care îmbrățișează tot, Izvorul, Cel care izvorăște de nicăieri, prin El însuși, Cel cu care se mișcă toate lucrurile . Toate astea sunt cuvinte, și cuvintele pot continua la nesfârșit, fiindcă  Viul e nesfârșit, dar după cum ți-am mai spus , cuvintele sunt rodul cunoașterii Lui limitate, la nivelul minții . Când vei fi una cu El, vei simți și ceea ce nici un maestru nu-ți poate descrie prin cuvinte. Abia această parte este cea mai importantă, pentru că din ea te vei naște tu, descoperind ceea ce ești tu . Altfel nu . Asta este Calea și pe această cale vor fi numai ochii tăi, mintea ta și mai ales inima ta .

joi, 22 noiembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 33



LIV.                   Râul


Maestrul își duse discipolii pe malul unui râu . Acolo aruncă în apa curgătoare un bol cu făină, apoi unul cu cenușă . Toți așteptară împreună cu Maestrul, până când apa deveni din nou limpede .
La sfârșit acesta le spuse elevilor săi :

-         Cel ce îmbrățișează cu Viul din sine, înghite ceea ce îmbrățișează, precum apa acestui râu . Nu contează dacă a îmbrățișat ceva bun sau  rău, frumos sau urât, ceva care e împotriva sa sau nu ...  În îmbrățișarea Viului se disipă ceea ce este îmbrățișat până la contopire .  Faceți aceasta și veți obține pacea !