miercuri, 3 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 8



XIV.                   Maestrul șugubăț


Într-una din zile, Maestrul dori să se amuze . Își chemă discipolii și le spuse pe un ton foarte serios :

-         Sunt un Maestru prost .  Puteți să mă părăsiți . Nu aveți ce să mai învățați de la mine  !
-         Nu sunteți !  săriră discipolii .
-         Dar voi de  unde știți,  că nu sunt ?  îi întrebă Maestrul .
-         Fiindcă atuncea și noi am fi proști, îi răspunseră discipolii .
-         Au, au, ...  făcu Maestrul . Câtă dreptate am avut !
Și plecă râzând, lăsându-i pe discipoli cu gura căscată .



XV.                Cireșul și armonia


Maestrul  și un discipol meditau în fața unui cireș înflorit .
 În prima zi, Maestrul zise :
-         Astăzi toate florile au fost perfecte .
A doua zi, Maestrul zise :
-         Astăzi cireșul a fost perfect .
A treia zi, Maestrul zise :
-         Toate florile sunt perfecte . Și cireșul la fel . Eu exist, abia acum, când nu mai exist !
Nedumerit , discipolul îl întreabă :
-         Cum se poate una ca asta, Maestre ? 
Maestrul îi răspunse :
-         Pentru că eram o floare de cireș pe o ramură a cireșului, eu nu mai existam.  Eu nu mai priveam lumea. Eram lumea !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu