duminică, 28 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 20



XXXVII.                   Maimuța



Maestrul și discipolii săi priveau la o maimuță foarte agitată,  care urla, sărind continuu, de pe o creangă de copac pe alta .

-         Încercați să liniștiți maimuța , le spuse Maestrul  elevilor săi .

Unul din discipoli începu să-i vorbească blând, altul strigă la ea, altul încercă cu o creangă, altul aruncând cu pietre în ea ...  Degeaba, maimuța devenise chiar  mai furioasă . Maestrul chemă atunci pe unul din discipoli și îi șopti ceva la ureche . Acesta plecă și se întoarse cu un mănunchi de banane . Maestrul le luă și le duse sub copacul sub care stătea maimuța. După câteva momente, aceasta coborî, luă bananele cu ea și urcând înapoi în copac, începu să le mănânce liniștită .

-         Așa este și cu mintea voastră, când e stăpânită de egoul vostru, le spuse Maestrul . Nu cu întrebări se va liniști . Ele o vor întărâta și mai tare . Pentru că  nu întrebările o hrănesc, ci răspunsurile . Dar unei astfel de minți, mereu îi va fi foame .
-         Dar Maestre, se poate să obții un răspuns, fără să-ți pui întrebarea ? îi zise unul din discipoli .
-         Renunțați la întrebări ! Nedorind nici un răspuns, egoul vostru se va stinge, spuse Maestrul . Și în liniștea din voi veți găsi apoi, Răspunsul . Cel care nu are nevoie de întrebare, ca să existe !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu