miercuri, 24 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 18



XXXIII.                   Ego



Maestrul stătea cu discipolii săi . La un moment dat acesta le spuse :

-         Numele tău îl poartă numai mintea ta . El este cel mai fidel paznic al  egoului tău, pentru că egoul tău începe cu numele tău . Uitați-vă numele și vă veți regăsi pe voi, cei care sunteți cu adevărat . Asta nu înseamnă deloc, că veți deveni  un nimeni .







XXXII.                Izvorul



Maestrul îi zise elevului de lângă el :

-         Fiecare cuvânt conține egoul tău . De aceea trebuie să înveți să vorbești , tăcând . Trebuie să posezi cuvântul, fără a-l avea .  Oare calul nu ar mai fi cal, dacă nu l-ai numi cal ? Ar înceta el să existe ? Sau piciorul tău , dacă nu l-ai mai numi picior al tău, ar înceta să mai fie al tău ? După tăcerea cuvintelor, urmează tăcerea gândurilor tale. Cea din spatele cuvintelor ...  Ea te va duce spre rădăcina tuturor lucrurilor . Acolo de unde a luat naștere, pentru prima dată, o formă . Ceea ce vei găsi se poate rezuma astfel :

În nimic, stând Totul . Izvorul, care izvorăște de nicăieri ...

Asta e ceea ce vei găsi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu