luni, 22 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 17



XXXI.                   Cu timpul, în afara timpului

Un discipol îi explică Maestrului o stare pe care o avuse .

 Maestrul îl întrebă  :
-         Exista timpul în acea stare ?
Discipolul afirmă că da .
-         Atunci, drumul e abia la început, îi zise Maestrul.

După ceva mai mult timp, același discipol , veni înfierbântat la Maestru .
-         Maestre, maestre, se prosternă discipolul în fața lui. Acum nu a mai fost timpul, nu a mai fost timpul !
-         E bine, e foarte bine, spuse Maestrul . Dar acum ești la jumătatea drumului .
-         Cum ...  Maestre, așa ceva nu se poate . Ce ar mai putea rămâne de făcut  ?
-         Păi, nu știu cum să-ți zic, ca să înțelegi ...  Ar trebui să te întorci de unde ai plecat, fără să pierzi nimic  !



XXXII.                Gânsacul

Un călugăr, discipol al Maestrului, medita .
 În starea aceasta se auzi de afară sunetul scos de un gânsac :
-         Ga, ga, gaa !
Și odată cu el, discipolul auzi o voce interioară : Lasă-te îmbrățișat !
În aceeași clipă spiritul lui se deschise . De undeva nu se mai auzi :
-         Ga, ga, gaa !

Discipolul îi povesti apoi Maestrului, ce se întâmplase .

-         Am simțit că făceam parte din lume. Și lumea toată era în mine . Nimic nu a fost mai plăcut ființei mele, decât ce am trăit atunci. Cum aș putea repeta starea aceasta ?
-         Ceea ce este viu, a unit lumea din lăuntrul tău  cu cea din afara ta, într-o singură îmbrățișare, spuse Maestrul . Dacă vei vedea cu mintea, ceea ce îți va arată inima, starea aceasta se va repeta .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu