sâmbătă, 20 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 16



XXIX.                   Papucii



Maestrul stătea cu discipolii săi . La un moment dat, își scoase papucii și-i așeză unul lângă celălalt .

-         Priviți la papucii aceștia ! Atât de asemănători și atât de diferiți în același timp . Nu aș putea să-l încalț pe cel drept cu piciorul stâng și nici pe cel stâng cu piciorul drept . Amândoi ai zice că formează o pereche... Numai când îi pui superpozabili, vezi că se aseamănă . Unul are nevoie neapărat de celălalt , dar și de mine , ca să poată forma perechea .  Aceasta este legea lui doi în unul . Când am descoperit-o,  am vrut să-mi încalț picioarele amândouă cu un singur papuc . Dar lumea ar fi zis că sunt nebun, țopăind cu picioarele într-un singur papuc . Și noi trebuie să avem grijă de lume ...  În plus de asta, e într-adevăr ceva nebunesc să te încalți cu o lege, când ai la îndemână o pereche de papuci .










XXX.                 Despre lume

Maestrul le spuse discipolilor săi :

-          Un copil care privește numai la nebunia lumii, va ajunge un nebun al acelei lumi. Ca să vă păstrați luciditatea, priviți și la lumea din inima voastră . Asta vă va împiedica să ajungeți simpli adulți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu