marți, 16 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 14



XXV.                   Cuvintele

Elevul se confesă Maestrului :

-         Maestre, simt cum mă scufund în cuvinte . Am ajuns într-un punct de unde textul nu-mi mai aduce libertatea minții . Eșuez ... Ca să pătrund înțelesuri mai adânci trebuie să schimb ceva .
-         Uită tot ce ai citit !
-         Cum Maestre, să renunț la tot ce am citit ?
-         Da. Fii ca pasărea în zbor ! Dezbracă-te de cuvinte . Ele nu mai sunt acum pentru tine porți deschise . Ai devenit sofisticat . Mintea ta e ca un om îmbrăcat cu mai multe rânduri de haine . Ele ascund ceea ce ești tu .
Trăiește ! Va veni și momentul când, chiar îmbrăcat, vei străluci .





XXVI.                Simplu și complex



Maestrul era împreună cu elevii săi .

-         Aceasta este o lingură , spuse el discipolilor . E un lucru simplu .
Acum vă voi spune că omul este complex. Ceea ce voi cere eu de la voi nu este să fiți simpli ca o lingură, și nici să rămâneți doar niște ființe complexe, ci să atingeți starea de oameni-lingură . Când simplitatea și complexitatea se nasc reciproc una din alta, coexistând în același timp .

Tăcere ...

Apoi Maestrul continuă :

-         Meditați vă rog cu grijă la asta ... E o poartă foarte îngustă, dar deschide o imensitate .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu