duminică, 14 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 13



XXIII.                   Stelele

Un elev veni la Maestru .
-         Maestre simt că stagnez .  Nu mai evoluez deloc în desăvârșirea Căii. Lucrul acesta nu-mi dă pace . Nu mai dorm noaptea
-         Ce-ai făcut în ultimele nopți, când nu ai dormit ? , întrebă Maestrul .
-         Am privit strălucirea stelelor .
-         Vezi, aici greșești . Trebuie să privești strălucirea stelelor ziua , dacă vrei să dormi noaptea .

După un timp, în care își urmări discipolul, Maestrul îl întrebă:
-         Ce faci ? Toată ziua ai privit cerul .
-         Mă uit la stele, Maestre, spuse discipolul.
-         La stele ? Ziua ?! Ce ești nebun ? Și îl pocni cu un băț în cap.
Apoi spuse :
-         Nicicum stelele nu-s mai frumoase ca noaptea !
-          Păi ... încercă să spună ceva discipolul, dar se opri . Înțelesese .






XXIV.                Simplitate


Un elev aflat la început de drum îl întrebă pe Maestru :

-         Maestre, ce ar trebui să fac ca să-mi însușesc mai bine învățătura ?
-         Fii simplu ! spuse Maestrul .
-         Simplu ?! Și cum ar trebui să înțeleg mai bine aceasta ?
-         Dacă ai să ieși din mănăstire, îi zise maestrul, și ai să apuci pe drumul ce duce spre oraș, ai să vezi că pe partea dreaptă a sa, se află un râu . Pe malul lui ai să găsești o multitudine de pietricele . Alege una fără colțuri. Oricare ai să vrei tu . Doar atât, să fie  mică și rotundă.  Du-o la tine acasă, oferă-i spiritul tău și ea te va învăța în schimb simplitatea .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu