marți, 9 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 11



XIX.                   Mintea




Maestrul își îndemnă unul din discipoli să mediteze .

-         La ce ?  întrebă discipolul .
-         La nimic !
-         Cum la nimic ? N-am mai fost învățat să fac asta până acum .
Cum să fac asta ?
-         Lasă-ți mintea liberă, îi zise Maestrul .
-         Liberă ?! Cum ?
-         Golește-o !
-         Cum Maestre ? Cum ?
-         Da, ai și tu dreptate . Cum s-o golești, dacă tu îți mai pui încă întrebări ?

 





XX.                Gândește-te la moarte ...




Un nobil veni la Maestru, care era  renumit pentru sfaturile sale .

-         Maestre, zise nobilul, nu-mi lipsește nimic  și totuși sunt nemulțumit .
-         Ba nu, îi răspunse Maestrul, ceva îți lipsește chiar și ție ! Deocamdată ...
-         Ce îmi lipsește Maestre ?
-         Moartea ! Gândește-te la moarte .
-         Cum Maestre ? Păi aș înnebuni ! Aș fi mai nefericit decât  acum . Ce să învăț de la moarte ?
-         Să trăiești, îi mai zise Maestrul . Și nu oricum ... Fiecare clipă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu