duminică, 7 octombrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 10



XVIII.                   Frunza

După ce își chemă discipolii în sala de meditație, Maestrul le spuse :
-         Vom medita împreună timp de o săptămână. Și vom începe chiar cu ziua de azi !

Apoi puse în fața lor o frunză verde .
La sfârșitul meditației se ridică și plecă fără să scoată un cuvânt .

A doua zi, Maestrul aduse în sala de meditație  o frunză uscată .
La fel ca și data trecută, la sfârșitul meditației , Maestrul se ridică și plecă tot fără să scoată un cuvânt .
A treia zi, aduse în fața lor un pumn de pământ .
A patra zi, aduse un bol cu semințe .
A cincea zi, aduse un bol cu apă .
În a șasea zi nu aduse nimic .
A șaptea zi , aduse din nou o frunză verde .

În a opta zi, Maestrul îi întrebă :
-         Cu ce ați rămas după această săptămână ?
Unul spuse :
-         Începutul și sfârșitul e același  !
Altul spuse :
-         Natura e ciclică !
Altul :
-         Timpul e ciclic !
Altul :
-         Lumea e indistructibilă !

Maestrul tăcu ,ascultându-i pe toți , apoi le spuse :

-         Adevăruri mari, ego mare ...  Să știți că n-am vrut decât să vedeți, cum se naște și moare o frunză .
Discipolii rămaseră cu gura căscată . După un moment de tăcere, unul zise :
-         Dacă-i așa, înțelegem acum de ce ați adus pământ, semințe și apă, dar nu înțelegem  de ce în a șasea zi nu ați adus nimic ?
-         Nu am adus, zise Maestrul ... Pentru că timpul era acolo !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu