vineri, 21 septembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume , 1

 Astăzi voi începe un ciclu de povestiri sub titlul : Maestrul, supranumit Cel fără nume . Sper să vă placă !

Dumi 

 

 

 

                        Maestrul, supranumit Cel fără nume



Motto  :  „ Să umbli pe muchia ascuțită a unei săbii,
Să alergi pe gheață subțire,
N-ai nevoie de pași după care să te iei.
Pășește peste coline cu mâinile goale .”

Zen -  Cele mai frumoase scrieri




Maestrul a fost întrebat odată :
-         Care este calea dumneavoastră ?
Și Maestrul a răspuns :
-         Calea mea este Calea celui fără nume . Când venim pe lumea aceasta, venim fără să purtăm un nume . Când plecăm, numele nostru rămâne aici pe o piatră de mormânt . Pentru fiecare nume există o perioadă de timp suficientă, care să-l facă pierdut în uitare . Dincolo trece doar adevăratul Tu, cel care nu poartă numele tău, ci este chiar sufletul tău . Viul nu are nevoie de etichete. Datoria ta este să-l duci spre Marea Îmbrățișare . Am auzit de alți maeștri, care au fost denumiți după moarte Părintele Națiunii, Stăpânul Adevărului, sau alte asemenea nume . Nu cred că cei care au fost numiți astfel, au vrut așa ceva . Nici eu nu vreau să port așa ceva ... Dar dacă tot va trebui să mă numiți cumva, atunci numiți-mă Cel fără nume . Așa sunteți cel mai aproape de adevăr . Nu am posedat nimic pe lumea aceasta, cu atât mai puțin un nume . Fiindcă orice lucru numindu-l, capătă ego ...


Nimeni nu știe unde s-a născut și de unde a venit Maestrul la acea mănăstire . Discipolii, se spune, au dat de el întâmplător . Elevii săi au păstrat aceste povestiri, care amintesc de spiritul său . În rest, nu mai e nimic de zis ...


I.                   Despre răbdare

Un tânăr dori să aleagă calea Maestrului supranumit Cel fără nume . După ce se interesă de mănăstirea unde îl putea găsi, se duse plin de speranțe acolo . Aici fu primit ca discipol.
În prima lună, Maestrul îl puse să facă curat în mănăstire. A doua lună, trebui să aibă grijă și de grădina mănăstirii. După trei luni, Maestrul îi mai dădu o sarcină. Să ajute și la gătirea mâncării pentru călugări. Nedumerit și îmbufnat, tânărul îl întrebă pe Maestrul său .
-         Maestre, luna viitoare ce treabă îmi mai dai de făcut ?
Maestrul îl privi senin .
-         Dacă pentru Maestrul tău, care este ca și prietenul tău, nu ai răbdare să faci ce ți se cere, atunci pentru dușmanii tăi cum vei avea răbdare ?
Tânărul își ceru iertare . Mai târziu și el a ajuns un mare maestru .




II.                Țânțarul


Maestrul plecă însoțit de un discipol la drum . La asfințit, cei doi se pregăteau de culcare . Un țânțar se așeză pe mâna Maestrului . Discipolul vru să-l alunge .
-         Lasă-l , îi spuse Maestrul, fără să se miște. Astăzi mănâncă el . Mâine va fi mâncat de o broască, care și ea va fi mâncată de un cocor. Nu putem distruge frumusețea unui cocor !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu