duminică, 23 septembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 2





III.                   Despre dorință  și respect


Un tânăr veni la Maestru .
-         Maestre, vreau să fiu discipolul tău .
Maestrul îi spuse :
-         Nu ești pregătit pentru calea asta . Revin-o peste șase luni.
Trecură șase luni și tânărul se întoarse la Maestru .
-         Maestre, vreau să fiu discipolul tău .
-         Bine. Dar încă nu ești pregătit . Revin-o peste un an.
După un an tânărul reveni iar .
-         Maestre, mă poți primi ca discipol al tău ?
-     Bineînțeles . Cum aș putea să refuz un tânăr, care a învățat într-un an, un lucru, pe care alții nu-l învață o viață ?





IV.                Maestrul și tâlharii

Maestrul plecă la oraș însoțit de un discipol . Acolo primi de la un nobil o pungă cu bani de aur . Pe drumul de întoarcere spre mănăstire trecură printr-o pădure , unde îi atacară tâlharii.
-         Dați-ne tot ce aveți la voi, strigă șeful tâlharilor .
Maestrul scoase punga cu bani de aur și înainte de a i-o da , îl binecuvântă.
Tâlharii plecară . Discipolul, mirat, îl întrebă pe maestru :
-         Maestre ... cum ... după ce că ne-a jefuit, tu l-ai și binecuvântat ?
- Poate pe tine te-a jefuit, zise Maestrul. Eu n-am avut la mine decât binecuvântarea . Și le-am dat-o . Sunt un om liber, nu ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu