duminică, 30 septembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 6



X.                   Taifunul


Maestrul privea cu un discipol de-al său prăpădul făcut de valurile unui taifun, într-un sat de pescari .
Discipolul zise :
-         Cred că nimic nu e mai devastator pentru viețile bieților oameni, decât un taifun .
Maestrul spuse :
-         Ai răbdare . Încă nu ai văzut ce poate face prostia omenească .




XI.                Melcul



Maestrul privea la un melc din grădina mănăstirii . Pe la asfințit, unul din discipoli îl întreabă :
-         Maestre ai privit toată ziua la un melc . De ce nu vii să medităm împreună ?
-         Ssst ..., îl atenționă Maestrul . Astăzi mă învață el pe mine . Mâine te voi învăța eu pe tine . Nimeni nu știe mai bine Calea, decât melcul acesta !

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 5



IX.                   Despre mândrie


Un călugăr, discipol al Maestrului,  medita sub un copac . La un moment dat privirea îi fu distrasă de un cocor, ce zbura pe cerul albastru . „ Nici o urmă pe cer ... ” , gândi călugărul și reveni apoi din nou asupra sa.
Reluă meditația, dar după un timp, atenția îi fu distrasă din nou. De data asta de un șarpe , ce se ondula pe o piatră . „ Nici o urmă pe piatră ... ”, se gândi iarăși călugărul.
Între timp vremea se schimbase a ploaie . Părăsind locul de meditație, călugărul se îndreptă tăcut și mulțumit către mănăstire. Drumul se transformase în noroi, dar lucrul acesta nu-l deranja. Înainte de a intra în mănăstire, se întoarse să închidă ușa, și atunci își văzu urmele pașilor săi în noroi.
„ De ce e omul făcut să lase urme pe unde trece ... ”,  gândi el .
Se duse la culcare, dar gândul acesta nu-i dădu deloc pace . Se foi toată noaptea, ascultând ropotul stropilor de ploaie.  Spre dimineață, se ridică odată cu primele raze ale soarelui și se duse să revadă urmele pașilor săi de pe drum . Însă când vru să se uite la ele, constată că acestea dispăruseră.  În locul urmelor sale erau acum niște bălți, prin care treceau gălăgios un cârd de gâște. Râzând, călugărul se gândi :
„ Pe pământ omul nu lasă mai multe urme decât o gâscă . Și face la fel de multă gălăgie pentru ele. Singura deosebire e că gâsca nu crede că poate lăsa urme. Și de aceea, e mai inteligentă decât un  om mândru .
Totul e trecător ... ”

joi, 27 septembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 4



VII.                   La dreapta sau la stânga ?


Maestrul aflat în drum spre templu, se rătăci împreună cu un discipol de-al său  într-o pădure . După o oră de mers se opriră .
 Discipolul îl întrebă pe Maestru :
-         Cred că ne-am rătăcit Maestre .
Maestrul tăcu .
-         Să mergem spre dreapta sau spre stânga ?, întrebă discipolul .
-         Spre dreapta, spuse sigur Maestrul .
Discipolul neîncrezător, întrebă din nou :
-         Sigur spre dreapta, Maestre ?
-         Sigur . Spre stânga e la fel !




VIII.                Trei  zile


Un nobil bogat veni la Maestru .
-         Vreau să mă înveți totul despre calea ta . Dar vreau să o faci în trei zile . Afacerile mele îmi ocupă foarte mult timp. Pentru asta îți voi plăti zece bani de aur .
Maestrul îl privi senin .
-         De ce trebuie să pierzi trei zile din viața ta ? Te voi învăța într-un minut . Chiar acum . Spune-mi ce știi despre viață ?
Nobilul se gândi și spuse :
-         Nimic . De aceea am venit la tine .
-         Perfect ! Dar despre moarte , ce știi ?
-         Tot nimic, zise nobilul .
-         Perfect ! Acum vezi ce asemănătoare sunt ? Asta e Calea mea .

marți, 25 septembrie 2012

Maestrul, supranumit Cel fără nume, 3



V.                   Vino mâine !

Un tânăr se ruga de Maestru :
-         Maestre, primește-mă și pe mine ca discipol al tău .
-         N-am timp . Vino mâine !
    O săptămână se rugă în fiecare zi tânărul de Maestru, și acesta îi răspundea invariabil :
-         N-am timp . Vino mâine !
Pâna într-o zi, când Maestrul îi zise :
-         N-am timp . Vino mâine ! Dar să știi că nu te pot primi decât azi .
La care tânărul îi răspunse :
-         Maestre, mâine e perfect, pentru că nici eu nu am timp . Și din cauza asta și eu nu pot decât azi !

Și Maestrul zâmbi. Și îl primi alături de el ca discipol .






VI.                Bine și acuma  ?


Maestrul  stătea înconjurat de discipoli . Unul dintre ei îl întrebă :
-         Maestre, cum erai înainte de a fi tu un discipol pe această cale ?
-         Știam să fiu eu, dar nu știam cine sunt eu .
-         Și atunci când erai ca noi, cum erai ?, întrebă altul .
-         Știam cine sunt eu, dar nu mai știam să fiu eu . 
Nedumeriți, discipolii îl întrebară din nou :
-         Bine, și acuma ?
-         Acuma, ce ?