marți, 27 martie 2012

Ologul şi orbul



Motto :  „ Un orb îl întrebă pe un olog:
                    - Merge, merge ?
- După cum vezi... ”

Un om din mine, fără picioare, dorea să cunoască o lume . Un olog să simtă când aerul tare al înălţimilor,  când vântul suflând la câmpie,  când răcoarea pădurii, când arşiţa soarelui, când aerul sărat al mării, când ploaia caldă de vară ... 

Un alt om din mine, orb, dorea să vadă lumina, să iubească sau să plângă,  să-L cunoască pe Dumnezeu  ...  

Neputincioşi amândoi ... 

Până când orbul a luat în spate ologul şi ducându-l în cârcă, acesta i-a arătat lumea. Şi au văzut împreună  lumina şi L-au cunoscut  şi pe Dumnezeu . 

Căci nu poţi cunoaşte lumea numai cu inima, după cum nu poţi ajunge la tine şi la Dumnezeu numai cu raţiunea . Trebuie să vezi cu ochii inimii şi să mergi înainte, purtat de picioarele raţiunii .





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu